Nu se vede nimic…

Din partea celor din jur poți avea parte de o anumită presiune, în sensul de a obține cât mai repede rezultate vizibile, consistente, convingătoare. 

Prietenii, cunoscuții, vecinii sau colegii au obiceiul de a-ți pune întrebări de genul: „Ce mai faci?”, „Cu ce te mai ocupi?”. 

Bineînțeles, firesc este să le spui cu ce te ocupi acum. Ei nu pot percepe la adevărata dimensiune visul care te macină pe tine. Visul are o proiecție în viitor, într-un timp în care rezultatele nu se văd și în momentul prezent. Doar tu poți vedea acele rezultate, cu ochii minții tale. Gândurile tale sunt numai ale tale. 

Și hai să presupunem că cel mai măreț gând al tău este de forma: „Vreau să câștig un milion de dolari.” Te întâlnești la o cafenea cu prietenii tăi și le spui: „Mă ocup cu un proiect în care voi câștiga un milion de dolari.” 

Evident, dacă în acest proiect tu nu ai reușit să câștigi nici măcar banii cu care să îți cumperi un automobil nou, prietenii tăi se vor uita ciudat la tine, ba chiar nu se vor putea abține să nu îți arunce în față remarci de genul: „Un milion de dolari?... Tu vorbești serios?” 

În cazul în care ei vor alege să nu îți spună în față ce părere au, în sinea lor vor fi convinși că tu doar fabulezi și îți pierzi timpul aiurea. Oricum, pentru cei din jurul tău, ceea ce ai realizat deja poate avea greutate mult mai mare decât ceea ce spui, crezi sau visezi că vei face. 

Oare este în totalitate corectă concepția în care contează numai ceea ce se vede acum, în momentul prezent? Hai să vedem cam ce am putea răspunde la această întrebare. 

Imaginează-ți un tânăr cu vârsta de douăzeci de ani. Numele lui este Robert și decide să se apuce de culturism. 

Robert are un vis măreț: să devină un culturist de talie mondială. Însă acum, în momentul prezent, el are un trup așa de firav, încât i se văd coastele. După două săptămâni de mers la sală, coastele tot i se mai văd. Și este vorba despre două săptămâni în care Robert a făcut eforturi serioase, adică a tras din greu de fiare. Transpirație multă. Muncă imensă. Și care sunt rezultatele? Nu se văd. Nici măcar după trei luni de antrenamente intense, Robert nu se poate lăuda că arată ca un culturist de nivel mondial. 

Dacă am presupune că, prin absurd, niciunul dintre prietenii lui Robert nu știe ce este culturismul sau ce antrenament îndelungat necesită el, toți ar spune că eforturile lui Robert sunt zadarnice, pierdere de timp. 

Iată un posibil dialog dintre Robert și Victor, unul dintre prietenii săi: 

- Salut, Robert? Ce mai faci? 
- Salut, Victor. Eu fac bine. M-am întors de la sală. 
- Da? Dar ce faci acolo? 
- Mă antrenez din greu. Fac culturism. 
- Și ce înseamnă asta? 
- Înseamnă că voi fi culturist, un tip cu foarte mulți mușchi pe el. 
- Tu, cu mulți mușchi pe tine? Hai, fugi de-aici! 
- Da. Ce ți se pare așa de incredibil? 
- Păi tu nu vezi că ești piele și os? 
- Și ce contează asta? Eu mă antrenez și voi fi plin cu mușchi. 
- Mă pufnește râsul. Mă uit la tine, văd ce slăbănog ești, iar tu îmi zici mie că vei fi plin de mușchi. Ia spune, de cât timp te antrenezi la sală? 
- De cinci luni. 
- Ha, ha, ha! De cinci luni? Păi nu se vede nimic. Ce faci tu acolo, la sala aia? Admiri peisaje? 
- Nu. Mă antrenez din greu. 
- Cum te antrenezi din greu, dacă eu văd acum ce slăbănog ești? 
- Iar eu văd că nu înțelegi nimic. 
- Și ce-ar trebui să înțeleg? Mă uit la tine și am impresia că, dacă vântul începe să bată mai tare, te va lua pe sus. 

Dialogul se va opri în punctul acesta. Robert își dă seama că nu are cu cine să discute. Victor are argumentul momentului prezent. Robert are argumentul momentului viitor. 

Aceste două momente (prezent și viitor) foarte rar sau foarte greu pot găsi un numitor comun. În prezent, Robert este un tip slab, piele și os. Într-un moment viitor, Robert este un tip plin cu mușchi, un culturist de mare succes la nivel mondial. 

Numai că Victor, prietenul său, nu poate vedea acel moment viitor. El vede numai ceea ce există acum. 

În culturism, rezultatele nu se văd imediat. De fapt, rezultatele sunt așa de mici și apar așa de greu, încât se pare că ele nici nu există. 

Dar nu numai în culturism este valabilă această regulă a rezultatelor aparent inexistente. În foarte multe domenii poți avea de-a face cu progrese așa de lente, încât ceilalți au impresia că bați pasul pe loc și nimic nu se întâmplă. 

Acestei iluzii a progresului inexistent îi cad pradă foarte mulți oameni. Ei nu pot înțelege că există domenii în care poate să treacă o perioadă cu rezultate care nu se văd. Pașii sunt așa de mici, încât par să nu conteze. Ei nu se văd, dar există. 

Însă nu mărimea pașilor, ci numărul lor și modul în care ei se multiplică prezintă însemnătate. Celulele din corpul uman sunt așa de mici, încât nici nu se pot vedea cu ochiul liber. Dar nu mărimea celulelor contează, ci felul în care ele se multiplică, precum și numărul lor. 

Succesul este un proces, o acumulare continuă de unități foarte mici. Această acumulare se face într-o anumită perioadă de timp. Este firesc ca, într-un anumit interval, să nu se vadă niciun progres, din cauza numărului insuficient de unități adunate. 

Tu ești acum o ființă vizibilă, concretă, reală. Însă, cândva, erai doar un ghemotoc format din două celule, apoi din patru celule, apoi din opt celule.... Din cauza numărului (încă) mic de celule, acel ghemotoc era invizibil cu ochiul liber, ca și cum nici nu ar fi existat. Însă tu ești acum vizibil și concret din cauza creșterii continue a numărului de celule invizibile cu ochiul liber. 

Ai înțeles ce am vrut să spun cu acest exemplu, nu-i așa? 

De fiecare dată când când cineva îți spune „Te ocupi de atâta timp de proiectul ăsta, dar nu se vede nimic concret...”, dă-i să citească aceste rânduri.

Claudiu Neacșu

O mie sau un milion?...

De foarte multe ori m-am întâlnit cu întrebarea: „De ce unii oameni reușesc să devină milionari în dolari, iar alții nu?” Tu ce ai răspunde la această întrebare? 

Evident, dintr-un lot de persoane care vor răspunde la această întrebare-provocare, vom obține tot felul de răspunsuri, nu doar unul singur. Unii vor spune că milionarii în dolari sunt oameni cu stofă de afacerist, obișnuiți să se aventureze în tot felul de combinații și alianțe care să le aducă mereu tot mai mulți bani. Alții vor spune că milionarii în dolari sunt cei care, prin anumite conjuncturi norocoase, au reușit să ajungă la resurse financiare uriașe. 

Vor exista și răspunsuri care să amintească despre munca imensă a oamenilor deciși să devină milionari în dolari. De asemenea, mulți se vor grăbi să spună că milionarii în dolari sunt cei care riscă foarte mult și nu se tem să ia decizii radicale în ceea ce privește domeniul afacerilor. 

De fapt, care este răspunsul corect? Eu îți propun să facem acum un mic experiment imaginar. La acest experiment vor participa două persoane. Prima persoană se numește Victor. A doua persoană se numește Robert. 

Celor doi participanți la experiment le punem această întrebare: „Dacă ar fi să alegi între o mie de dolari pe care să îi primești acum și cu siguranță sută la sută și un milion de dolari după o anumită perioadă, dar fără să fii sigur dacă și când vei primi acel milion de dolari, ce vei alege?” 

Bun, acum să ne imaginăm că Victor alege să primească pe loc o mie de dolari. Alegerea lui are o motivare foarte simplă: ce-i în mână nu-i minciună. Victor preferă să fie pragmatic, realist, cu picioarele pe pământ. Mia de dolari este reală, este prezentă acum, nu în viitor. În plus, mia de dolari se oferă pe loc, fără alte discuții. Pentru a primi o mie de dolari, Victor nu are nevoie să își întocmească nu știu ce proiecte de viitor, să se înhame la tot felul de riscuri, să încaseze eșecuri, să facă încercări care să nu reușească. Nu. Banii pe loc, aici și acum. Cert, nu incert. Imediat, nu mai târziu. Într-o manieră sigură, nu cu riscuri. 

Oare cine ar putea să spună că alegerea lui Victor este greșită, dacă el se consideră un învingător, un om care a primit imediat ceea ce și-a dorit? A ales o mie de dolari, a primit o mie de dolari. A primit, nu a pierdut. Prin urmare, el este un învingător. Banii pe care acum, nu mai târziu, îi ține în mână, reprezintă un câștig, o victorie, o realizare palpabilă și care nu lasă loc niciunei discuții inutile. 

Robert, însă, gândește altfel. El analizează bine, bine această ofertă. El înțelege că i se pune în față o alegere extrem de importantă. Iar în această alegere există o miză deloc de neglijat: un milion de dolari. Desigur, miza celor o mie de dolari este și ea foarte tentantă, fiindcă o mie de dolari primiți pe loc, nu cine știe când, îți pot satisface anumite nevoi sau dorințe, fără să mai trebuiască să aștepți, să mai riști, să te mai lansezi în tot felul de proiecte dificile și cu bătaie lungă. 

Și totuși, Robert gândește ALTFEL decât Victor. El găsește puterea de a rezista tentației celor o mie de dolari câștigați ușor, rapid, fără efort, fără așteptare, fără risc. 

Și iată cum gândește Robert: 

„Înțeleg că aș putea primi pe loc o mie de dolari. În același timp, înțeleg că este posibil să primesc cândva un milion de dolari, dar nu este sigur că îi voi primi. Și nici măcar nu știu când anume îi voi primi, dacă îi voi primi. Dar știu că ESTE POSIBIL să primesc un milion de dolari. Alegerea trebuie să o fac acum, nu mai târziu. Asta înseamnă că trebuie să văd dincolo de prima tentație care mă încearcă. 

Dacă aș alege să primesc pe loc o mie de dolari, ar trebui să văd și ce anume voi face cu mia de dolari. Păi, ce aș putea face cu o mie de dolari? Poate că i-aș cheltui pentru a petrece într-o vacanță frumoasă, timp de câteva zile. Dacă aș face așa, după un timp eu aș avea doar o amintire din ce în ce mai palidă a zilelor frumoase ale vacanței, ca și cum nu ar fi fost acea vacanță. Iar mia de dolari, gata, nu mai este. S-a dus. Și cu ce am rămas? Doar cu o simplă amintire tot mai slabă. 

Sau, dacă aș alege să folosesc mia de dolari pentru a-mi cumpăra un telefon mobil mai bun, ce s-ar întâmpla după aceea? După un timp apare un alt model de telefon mobil, mult mai performant, iar telefonul meu va fi deja învechit. Numai că, evident, eu nu voi mai primi o altă mie de dolari, pentru a-mi cumpăra și acel model de telefon mobil de ultimă generație. 

Și iar mă întreb cu ce m-am ales, până la urmă. Cu nimic, de fapt. Mia de dolari s-a dus pe ceva trecător, iar eu am rămas cu o amintire a ceea ce a fost cândva. E ca și cum nu am rămas cu nimic concret. 

Și atunci, dacă eu tot nu rămân cu nimic în cazul în care aș alege să primesc pe loc mia de dolari, de ce să nu aleg milionul de dolari? 

Ce s-ar putea întâmpla dacă aleg milionul de dolari? Vor fi doar două variante posibile. 

În prima variantă, cea în care eu nu voi primi niciodată milionul de dolari, e la fel ca atunci când aș fi ales mia de dolari, unde am văzut că, până la urmă, tot cu nimic am rămas. 

În a doua variantă, cea în care eu chiar voi primi milionul de dolari, totul se schimbă. Viața mea va fi complet altfel. Prin urmare, asta trebuie să fac: aleg milionul de dolari.” 

Și uite așa Robert s-a decis. 

Prin acest experiment imaginar eu cred că am reușit să dau un răspuns la întrebarea „De ce unii oameni reușesc să devină milionari în dolari, iar alții nu?” 

Gândirea celor care devin milionari în dolari se aseamănă cu gândirea lui Robert, participantul la experiment imaginar descris mai sus. 

Tu cum alegi să gândești?

Claudiu Neacșu

SANINA

Dacă este firesc ca un om să tindă mereu spre construirea și întărirea unui sistem de relații armonioase cu cei din jurul său, este minunat atunci când acest om face eforturi să își perfecționeze neîncetat ființa spirituală, precum și capacitatea lui de a oferi persoanelor dragi un ghid de înțelegere superioară a lumii și a vieții.

Sanina, personajul principal din romanul cu același nume, urmărește un țel aflat dincolo de conveniențele  de zi cu zi ale societății în care trebuie să parcurgă calea obișnuită și binecunoscută tuturor. Ea nu se mulțumește să trăiască în limitele tiparului primit la naștere, ci își oferă întrebări profunde de fiecare dată când destinul o pune la încercare și caută explicații prezente deja într-un plan mental și sufletesc situat deasupra zbaterilor comune tuturor ființelor dotate cu rațiune. Mai mult, evoluția ei în sfera conceptelor suprapămânești se întrepătrunde cu același tip de evoluție a oamenilor care o iubesc și pentru care ea poate reprezenta tot ceea ce ei au mai prețios. 

În romanul „Sanina” există această frază: „Exact ca și trupul, sufletul are nevoie de hrană bună, proaspătă, digerabilă. Sigur că aceasta este constituită din emoții.”

Într-adevăr, oamenii se hrănesc și cu emoții și chiar au nevoie de acest fel de hrană. Și oare unde ar putea găsi ei cel mai repede și mai ușor nutrientul acesta așa de necesar tuturor și numit „emoție”? În povești, desigur. „Sanina” este o poveste încărcată cu semnificații de ordin spiritual, dar și cu emoții care reușesc să ajungă la cei „înfometați”, adică la cititorii pregătiți să „devoreze” firul narativ al romanului.

Scriitoarea Corina Rodica Farago a reușit, prin opera intitulată „Sanina”, să pună la dispoziția celor însetați de revelații împletite cu evenimente cruciale un izvor abundent de trăiri intense și consumate în iureșul surprizelor mai mult sau mai puțin dorite. Dincolo de experiențele care o încearcă pe Sanina se află un tărâm al învățămintelor menite să pună adevărul într-o nouă lumină și să îl facă accesibil tuturor celor suficient de curajoși pentru a se avânta în lecturarea acestei povești mustind de substanță intelectuală și metafizică.

Romanul „Sanina” este în primul rând despre iubire, renaștere, ideal, prietenie, împăcare și speranță. Îndrăznesc să spun că poate fi considerat lectură obligatorie pentru toți cei doritori să se îmbogățească în plan emoțional și cognitiv.

Claudiu Neacșu

Răscrucea de drumuri…

A stabili un scop nu pare cine știe ce mare lucru. Pornești de la dorință, apoi adaugi un plan sau un proiect cât mai detaliat, în așa fel încât să știi că ai o direcția cât mai clară spre care să te îndrepți, precum și un ghid care să îți fie de folos. Dacă există un ghid sau un fel de manual de utilizare a procedurii de obținere a succesului, ar trebui să fie totul în regulă, nu-i așa? 

Ei bine, ar trebui, dar nu se întâmplă așa. Ghidul de atingere a succesului ar trebui să îți ofere siguranța că vei depăși toate obstacolele și vei apuca destul de repede ziua în care să savurezi succesul așa de dorit. Drumul pare a fi drept și fără hârtoape, adică un fel de călătorie plăcută, lipsită de tensiune sau dificultăți. Ba chiar ai impresia că după colț te așteaptă succesul instantaneu. 

De după colț nu vine niciun fel de succes instantaneu. Iar drumul nu este niciodată drept și lipsit de gropi. Aceasta este învățătura pe care nu trebuie să o pierzi niciun moment. 

Dacă te avânți spre obiective ambițioase, atitudinea mentală interioară este esențială. Ea este un catalizator care canalizează spre rezultate energia ta. Și trebuie să menții funcțional acest catalizator mai ales atunci când, pe drumul spre succesul mult râvnit, întâlnești o răscruce care te obligă să iei o decizie extrem de importantă. 

Continui sau renunți? Cazi pradă negativismului sau te încăpățânezi să mergi mai departe, cu cutezanță și fără șovăială? 

Îți amintești că ai pornit la drum cu un plan rațional, cu un ghid care cuprinde toate instrucțiunile necesare atingerii succesului. Instrucțiunile sunt clare, logice, fără cusur. Însă, în momentul în care ajungi la răscruce și trebuie să iei o decizie esențială, rațiunea nu mai este suficientă. Echilibrul tău interior pare că nu mai stă pe temelii prea solide. Și uite așa rațiunea își pierde din însemnătate. 

Nu este slab cel ce pierde, ci este slab cel ce renunță. Aceasta este o afirmație pe care niciodată nu trebuie să o subestimezi. Răscrucea întâlnită pe drum te poate tenta să renunți la planul tău, oferindu-ți tot felul de motive destul de puternice pentru care să faci asta. Tot felul de temeri profită de faptul că ai ajuns la această răscruce și te asaltează cu cereri: „Renunță! Renunță! Renunță!” 

Oare tu poți să rămâi nepăsător în fața unui asemenea asalt perfid? 

Să știi că factorii care să te abată de la drumul tău profită de orice fel de ezitare care te încearcă. Și, dacă se întâmplă asta, rațiunea nu te mai ajută prea mult. Ghidul acela care părea a fi excelent nu mai pare a fi acum chiar așa de eficient. Altfel spus, ghidul devine neutilizabil. Însă asta nu înseamnă că trebuie să devii un sceptic și să te întorci la viața ta obișnuită, convins că era mai bine să nu fi pornit niciodată pe drumul spre obiectivul acela așa de frumos. Răscrucea este doar o încercare. Atâta tot. 

Răscrucea nu este un obstacol cu adevărat serios. Ea doar îți creează un disconfort. Dacă acest disconfort devine prea presant pentru tine, este cazul să te înarmezi cu afirmații pozitive, să îți reamintești importanța țelului pe care ți l-ai stabilit inițial și să devii stăpân pe propria ta voință. 

O carieră cu realizări fără limite presupune și o doză de fanatism. Desigur, vorbesc despre un fanatism în sens pozitiv, benefic pentru ființa ta și folositor altor oameni. Dacă, după ce ai ajuns la răscrucea care vrea să te oprească din drum, rămâi conștient de profunzimea crezului tău și te menții deschis la alte viitoare oportunități din care poți alege, dincolo de această răscruce poate porni un adevărat sprint spre destinația la care nu ai renunțat. 

Aspiră cu aceeași tărie la succes și fă din munca asiduă minunăția care te conduce spre locuri neobișnuite. Devii eficient numai dacă ești destul de hotărât în a vedea jumătatea plină a paharului. 

Atunci când frica de viitorul incert te constrânge să faci un pas înapoi, tu continuă să depui încă un efort asiduu și mai aruncă încă o privire spre obiectivul final, spre țelul acela care cândva îți producea euforie numai prin faptul că te gândeai la el. În loc să acționezi superficial, migălește cu intensitate la proiectul tău și nu te îngrijora de eventualele obstacole sau răscruci pe care le poți întâlni. 

Ceea ce pentru unii este invizibil, pentru tine este exact forța care generează noi construcții pe șantierul evoluției tale spre succes. A fi ambițios este un merit uriaș, o capacitate care nu are cum să te pună în poziția de ratat, ci, dimpotrivă, te îndreaptă spre o direcție a provocărilor sublime. 

Pe lângă dispoziția ta de a depune eforturi supraomenești pentru dobândirea succesului, abilitatea de a fi relaxat și răbdător face parte din lista cu ingrediente necesare îndeplinirii dorinței tale. Cu fiecare treaptă pe care ai urcat, așteptările devin mai mari și te forțează să îți pui și mai mult mintea la contribuție. În loc să dai vina pe alții pentru ceea ce ți se întâmplă acum, ține cu dinții de planul tău inițial și acționează cu constanță, cu stăruință în creșterea fără limită a energiei tale interioare. 

Răscrucea care te pune să alegi este mult mai puternică decât orice fel de proiect rațional. Prin urmare, pe altceva va trebui să te concentrezi atunci când întâlnești răscrucea. Dacă vrei să mergi mai departe, nu înseamnă că trebuie să riști orbește, ci să îți pui la punct o planificare riguroasă a următorilor tăi pași, dar, în același timp, să lași sentimentele pozitive să te domine. 

Un spirit pozitiv nu îți permite să stagnezi, ci te transformă într-un învingător. El focalizează avalanșa de energii benefice succesului și te disciplinează în lupta de explorare a hotarelor succesului. 

Niciun fel de limitare nu te poate ajuta. Niciun obstacol nu este un motiv așa de serios încât să nu cauți să îți îmbunătățești constant planul spiritual și să nu treci imediat de limitele autoimpuse. 

Potențialul tău de succes este nelimitat. Acționează sistematic pentru visul tău!

Claudiu Neacșu

Cine se teme de repetări?...

Părerea general acceptată este că minunile apar peste noapte. Nu mă pot pronunța asupra minunilor de felul acesta, însă știu că există un fel de minuni care nu apar peste noapte, ci în urma unui efort îndelungat, zi după zi, săptămână după săptămână, an după an chiar. Iar efortul nu este suficient. El trebuie completat cu dorință clocotitoare de a cuceri înălțimile care să îți ofere starea de împlinire și conștiința țelului atins. 

Spre un scop măreț înaintezi cu migală, pas cu pas, înverșunându-te să te încrezi în forțele tale și în capacitatea ta de a te adapta în cursul marelui maraton spre succces. Dacă vrei să realizezi ceva remarcabil, ai nevoie să înlături din mintea ta orice fel de pesimism și să pornești la drum cu gândul de a sfida orice fel de provocare sau obstacol care s-ar putea pune în fața ta. Și ai nevoie de răbdare, multă răbdare. 

Te lansezi într-o acțiune în care se fac acumulări după acumulări, în cantități mici și repetate constant. Pentru a face performanță ai nevoie de repetări. 

Știu, atunci când aud cuvântul „repetări”, mulți oameni par să facă alergie. Adică nu le place deloc când ceva se repetă. Nu le place să repete ei ceva și nu le place când altcineva le furnizează în mod repetat același lucru. Astfel de oameni se plictisesc repede și vor mereu diversitate și noutate. Este foarte frumoasă această dorință a lor, numai că de foarte multe ori este necesară și disciplinarea. 

Hai să ne gândim puțin la ceea ce trebuie să facă cineva care vrea să devină campion mondial la tenis de câmp. Ei bine, dacă el își spune mereu „Dar mă plictisesc să tot repet loviturile astea în minge!”, este clar că nu va ajunge niciodată campion mondial la tenis de câmp. Nu va ajunge nici măcar un jucător mediocru de tenis de câmp. 

Sau hai să vedem ce performanță ar obține cineva care dorește să devină culturist, dar își spune mereu „Iar trebuie să ridic greutățile alea? Dar m-am plictisit de atâtea ridicări!” Ar deveni culturist atunci când va urca porcul în copac, adică niciodată. 

Dacă vrei cu adevărat performanță și succes, nu mai este loc de mofturi de genul „Oh, m-am plictisit! Iar trebuie să repet? Dar e foarte plictisitor!” 

Adevărul este că în foarte multe proiecte care pentru oameni pot reprezenta succesul este nevoie de repetări sistematice ale unor acțiuni. Zi de zi. An după an. 

Desigur, repetările nu au cum să fie ceva plăcut în sine. Da, repetările pot fi plictisitoare. Însă ele reprezintă o condiție a obținerii de performanță la cel mai înalt nivel. 

Uită-te puțin la călugării Shaolin și la performanțele lor incredibile. Arta lor pare a fi perfectă, iar trupurile lor sunt oțelite, gata de luptă. Și cum au ajuns la acest rezultat? Desigur, prin multe repetări, zi după zi, lună după lună, an după an. Pentru ei, repetările sunt un mod de viață. Piatra pe care s-au antrenat ani de zile s-a tocit. Nimeni nu concepe să se plângă din cauza repetărilor infinite. Nimeni nu știe ce este aceea plictiseală din cauza repetărilor. 

Călugării Shaolin știu doar că trebuie să se antreneze. La infinit. Repetări după repetări, fără un termen-limită la care să spună „Gata, m-am plictisit de atâtea repetări!” 

În sport, în afaceri, precum și în alte domenii, performanța se produce prin acumulări sistematice. Performanța, de prea multe ori, este compusă din bucăți foarte mici de realizări. Aceste bucățele nu pot fi obținute toate deodată. Ar fi de dorit să se întâmple așa, dar nu se întâmplă. 

Fiecare bucățică de realizare vine în urma unei acțiuni. Fiecare acțiune trebuie să fie repetată, chiar dacă acțiunea de a repeta nu este prea agreată. Trebuie să te obișnuiești cu repetările, să trăiești cu ele. Repetările trebuie să devină un mod de viață. Inteligența are rolul ei, însă repetările sunt vitale pentru obținerea unui succes solid și sănătos. 

Faptul de a repeta la infinit o anumită acțiune aduce după el antrenarea altor calități absolut necesare atingerii performanței și succesului. Concentrarea pe repetări îți aduce o anumită luciditate în ceea ce privește capacitatea ta de a înfrunta obstacolele și orice fel de influențe care caută să te îndepărteze de la drumul tău. Repetările infinite devin un obicei care se alătură rețetei succesului. 

În avântul tău spre performanță poți face și greșeli, însă peste aceste greșeli te ajută să treci următoarele repetări. Voința doritoare de miracol se oțelește prin numărul de acțiuni repetate. Dispare scepticismul, fiindcă simți cum prin acțiuni repetate poți avea controlul asupra convingerilor auto-limitative și asupra evoluției succesului tău. 

Repetările fac parte din setul de principii care te conduc spre bogăție și succes. Nu trebuie să fii foarte talentat pentru a duce la capăt o acțiune care necesită repetări infinite. Dacă ești destul de combativ cu toate tentațiile de a renunța și îndrăznești să să ataci cu toate forțele tale banalitatea și patimile negative, toată ființa ta va vibra pentru maximizarea căilor spre succes. 

Vrei să fii un as al perseverenței? Vrei cu onestitate să atingi culmile succesului? Atunci luptă pătimaș și înverșunat pentru succesul tău. Rezistă tuturor tentațiilor de a abandona planul pe care l-ai început! Din situațiile disperate poți ieși dacă aduci de partea ta curajul imens de a înfrunta riscurile, afluxul de motivație interioară adusă la cele mai înalte cote, ambiția de a nu renunța niciodată, nici măcar atunci când toate acțiunile repetate nu ți-au adus niciun rezultat. 

Legea universului spune că succesul va veni la timpul său. Tu concentrează-te la pasul aflat în fața ta, apoi continuă să repeți acest pas de câte ori este nevoie, chiar și de o infinitate de ori, ca un maniac (în sens pozitiv, desigur) al repetării unor acțiuni care îți vor aduce succesul. 

Repetarea nu trebuie să fie o constrângere. Repetarea trebuie să fie pentru tine o cale prin care să valorifici neobosit tot ceea ce poate fi valorificat din noianul de oportunități care te înconjoară. 

Crede cu tărie în succesul tău și fă din autodisciplină arma superioară prin care să treci la următoarea etapă a vieții tale, cea a realizărilor de excepție. 

Claudiu Neacșu

Este a mea…

Respectul de sine este ceva normal. Totuși, una este să te respecți pe tine și alta este să acorzi o grijă exagerată imaginii corpului tău. Nu este ceva rău să arăți cât mai bine, e adevărat. 

Dacă observăm cu atenție ceea ce se întâmplă în lume, vedem că deja se dezvoltă o întreagă industrie a modei, a fitnesului, a tehnicilor de creare a unui trup minunat. 

„Este corpul meu și trebuie să am grijă de el.” Cam asta spun cei care într-adevăr sunt preocupați de aspectul lor și, în același timp, de igiena și sănătatea trupului lor. 

Da, igiena trupului este esențială. În timpurile acestea moderne, un om decent nu are cum să se lipsească de igienă și de atenția acordată propriului său trup. Dacă tu ai avea cumva curajul să ieși pe stradă îmbrăcat în zdrențe și fără să te fi spălat de săptămâni întregi, cei din jurul tău ar fi imediat intrigați. Ei ți-ar atrage atenția și ți-ar recomanda să faci ceva în privința igienii trupului tău. Nu-i așa că, dacă nu îți îngrijești măcar la nivel minimal trupul, cei din jur ar sări imediat cu gura pe tine? Exact așa s-ar întâmpla. Trupul neîngrijit atrage urgent atenția celor din jur. 

Fiindcă există această grijă pentru propriul trup, la nivel mondial s-a dezvoltat o industrie colosală a produselor cosmetice, de îngrijire a corpului sau de întreținere a lui. De asemenea, în mai toate orașele s-au deschis săli speciale în care cei interesați vin, plătesc abonament și își antrenează trupul, cu scopul de a-și clădi un aspect fizic cât mai plăcut la vedere. 

„Este trupul meu și trebuie să am grijă de el!” Cam asta spun cei care într-adevăr țin la părerea altora despre aspectul lor fizic. 

Oare este ceva greșit să ai grijă de trupul tău, ba chiar să îl antrenezi sistematic pentru a-l face cât mai puternic? Nu, nu este deloc greșit. 

„Este trupul meu și trebuie să am grijă de el!” 

Este incredibil cum reușesc mulți oameni să meargă sistematic la sală, unde trag de fiare sau folosesc plini de pasiune tot felul de aparate, pentru întărirea musculaturii. Ei se țin de programul de antrenament, fără să își piardă răbdarea, ba chiar sunt deciși să se ocupe ani la rând de aceste antrenamente. 

„Este trupul meu și trebuie să am grijă de el!” 

De prea multe ori putem auzi această afirmație. Atunci când te întâlnești pentru prima dată cu un om, el își va face din primele clipe o primă impresie despre tine, pe baza imaginii tale și care îi rămâne impregnată în creier. 

Se spune că prima impresie contează. Dacă o fi așa, eu cred că e ceva destul de trist. Da, este trist că oamenii se lasă impresionați de aparențe. 

Cuvântul „aparență” echivalează „înfățișare înșelătoare”, conform uneia dintre definițiile existente în DEX. Altfel spus, cei care se lasă rapid influențați de aspectul fizic al unui om pe care tocmai l-au întâlnit, se lasă, de fapt, înșelați. Dacă ei fac cunoștință cu cineva care arată impecabil, este bine îmbrăcat și zâmbește într-un mod de-a dreptul fermecător, apoi se lasă impresionați de acest aspect fizic impecabil, e ca și cum se lasă înșelați. 

Da, știu că sună cam dur asta. Dar acesta este adevărul. Prea mulți oameni se grăbesc să îi echiteze pe ceilalți în funcție de aspectul fizic sau în funcție de modul în care vorbesc sau se exprimă. Este o mare greșeală aceasta. 

Oare de ce se lasă oamenii impresionați de superficialitate? Nu știu răspunsul exact, însă știu că această superficialitate face ravagii în politică, în afaceri, în tot felul de domenii în care oamenii interacționează unii cu alții. 

Oamenii nu îl votează pe politicianul care le prezintă un program politic rațional, consistent, pragmatic, ci pe politicianul care le devine simpatic. Oamenii acordă imediat simpatie mai multă celui care vorbește tare și mult (chiar și fără noimă), ignorându-l sau ironizându-l pe cel care vorbește puțin sau deloc, dar are mintea plină cu idei extrem de interesante. 

Această inclinație de a aprecia instant ceea ce îți „fură” ochii este o capcană perfidă. Partea interesantă este că, după ce constată că au fost înșelați, oamenii sunt foarte revoltați. Oare de ce mai sunt revoltați, dacă ei n-au avut grijă să nu dea atenție superficialității? 

Da, aceasta este trista realitate. Cum am putea schimba o astfel de realitate? 

Există o metodă: oamenii să învețe să nu se mai lase impresionați de aspectul fizic sau de modul în care cineva le vorbește. Oamenii ar trebui să învețe să descopere în profunzime ceea ce se află în mintea cuiva, să caute permanent să vadă dacă acea persoană pe care tocmai au cunoscut-o ascunde dincolo de frunte o comoară de idei dintre cele mai strălucite. 

Desigur, pentru a face asta, trebuie să treci de momentul primei impresii și să ai răbdare să afli tot ceea ce spune sau scrie omul acela, să afli ce gândește cu adevărat sau ce capacități mentale are. 

Și mai este ceva ce ar trebui să facă toți oamenii: să acorde atenție și îngrijirii minții lor, nu doar îngrijirii trupului. 
Este foarte bine că oamenii spun „Este trupul meu și trebuie să am grijă de el!”, însă ar fi excelent dacă ei ar spune cât mai des „Este mintea mea și trebuie să am grijă de ea!” 

Îngrijirea minții presupune să o alimentezi permanent cu idei pozitive, cu gânduri mărețe și mobilizatoare, cu credința care face ca totul să devină magic. 

Așa cum trupul poate fi un model pentru alții, mintea ta trebuie să le arate celorlalți oameni că nu ești dispus absolut deloc să te plafonezi, ci, dimpotrivă, ești gata de implicare în cele mai înflăcărate acțiuni. 

Puterea interioară izvorăște din antrenarea minții. Omul nesigur pe forțele lui de a da piept cu obstacolele nu și-a antrenat suficient de mult și de intens creierul. 

Așadar, acordă atenție îngrijirii propriei tale minți, la fel cum acorzi atenție igienei și aspectului trupului tău. Mintea te ajută numai dacă ai grijă de ea. Și sunt multe momente în viață în care ai nevoie de o minte cât mai bine antrenată.

Claudiu Neacșu