Ți-ai făcut temele?...

Pe lista realizărilor extrem de importante pe care trebuie să le obții în viață se află și această propoziție: „Uită complet și pentru totdeauna ce înseamnă cuvântul EȘEC!” 

Este timpul acum să iei o decizie extrem de importantă. Este timpul să înțelegi ceva vital pentru următoarea perioadă a existenței tale. Dacă cei din jurul tău au vehiculat prea des cuvântul „eșec”, eu te îndemn acum să uiți acest cuvânt. 

De fapt, eșecul nu există. Eșecul este doar o noțiune pe care au inventat-o cei care știu doar să se grăbească și să vadă cât mai repede rezultate. Tu trebuie să uiți această noțiune! În loc de cuvântul „eșec”, de acum înainte vei folosi cuvântul „lecție”. 

Evident, reflexul tău de a folosi cuvântul „eșec” este mai greu de schimbat, fiindcă ai folosit întreaga ta viață acest cuvânt. Vestea bună este că un astfel de reflex se poate modifica. Trebuie doar să ai voința și bunăvoința de a face asta. 

În fiecare zi, de dimineața până seara, observă de câte ori te tentează să folosești cuvântul „eșec”. Înlocuiește-l imediat cu cuvântul „lecție”. De asemenea, obișnuiește-te cu gândul că „lecție” este o noțiune care îți aduce mereu numai lucruri bune și progrese. Fiecare lecție te învață câte ceva, iar învățătura este mama progresului. La rândul lui, progresul aduce câte ceva bun în viața ta. Fiecare progres este câte o cărămidă importantă care se adaugă la construcția monumentală a destinului tău fericit. 
De fapt, tot ceea ce există bun chiar acum în viața ta este rezultatul unui lung șir de lecții care au avut loc în trecutul tău, din momentul în care te-ai născut și până azi. 

Hai să ne gândim la un exemplu concret. Acum tu vorbești foarte bine limba ta maternă. Dar oare a fost mereu așa? Desigur că nu. Până să ajungi să stăpânești limba ta maternă, ai trecut printr-un lung șir de lecții. Rosteai greșit destul de multe cuvinte. Cineva negativist ar spune că treceai din eșec în eșec. Făceai destule încercări nereușite. Însă aceste nereușite nu erau ceva rău, ci erau învățăminte despre cum să NU faci ceva, respectiv despre cum să NU rostești un anumit cuvânt. Fiecare încercare ratată era, de fapt, un fel de ghid care te conducea cu răbdare spre calea corectă, respectiv spre rostirea corectă a cuvântului pe care voiai să îl înveți. Nu eșuai, ci învățai. Progresai. Mergeai mai departe, cu încă un pas. 

Mersul mai departe este motiv de bucurie, nu de tristețe. Mersul mai departe, chiar și cu un mic pas, este ceva pozitiv, nu negativ. Prin urmare, ceea ce unii cred că este eșec, nu este eșec, ci lecție prețioasă, motiv de bucurie, motiv de a da o mică petrecere, motiv de mândrie și conștientizarea faptului că tocmai ai mai făcut un pas pe drumul succesului. 

Atunci când greșești ceva și ai impresia că te-ai scufundat în prăpastia ratării, amintește-ți că tocmai ai progresat, că tocmai ai învățat o lecție și că tocmai ai devenit mai bogat. Da, te-ai îmbogățit cu experiență, iar experiența reprezintă o adevărată avere. 

Există un banc foarte educativ. Fiul îl întreabă pe tatăl său, un mare afacerist și plin de succes: „Tată, care este secretul succesului tău?” Afaceristul de mare succes îi răspunde fiului: „Secretul succesului meu stă în aceste două cuvinte: decizii corecte.” Fiul întreabă: „Și cum ai reușit să iei decizii corecte?” Tatăl răspunde: „Secretul luării de decizii corecte stă în aceste două cuvinte: decizii greșite.” 

Fiecare greșeală îți aduce experiență. Fiecare așa-zis eșec te învață câte ceva important. Cu cât ratezi de mai multe ori, cu atât te îmbogățești cu mai multe lecții. 

Dacă tu cumva nu te pricepi la matematică, ai putea să îți folosești voința și perseverența pentru a deveni un as în matematică. Metoda este simplă: rezolvă cât mai multe probleme și fă cât mai multe exerciții. Atunci când ai în față o problemă foarte grea de matematică, ai impresia că nu o poți rezolva niciodată. Este doar o impresie. Dacă te temi să găsești chiar și o soluție greșită, e clar că nu vei ajunge niciodată să rezolvi acea problemă de matematică. Însă dacă abordezi cu curaj orice fel de soluție, chiar și greșită, sigur vei progresa și sigur te vei îndrepta spre soluția corectă a problemei. Fiecare încercare ratată de a rezolva problema de matematică îți indică faptul că nu trebuie să mai încerci niciodată acea soluție, ci să cauți altă soluție. 

Să spunem că ajungi într-o intersecție din care pornesc zece alte drumuri. Doar unul dintre cele zece drumuri te poate duce spre destinație. Însă nu știi care anume este drumul corect. Pentru a afla drumul corect, singura metodă este să încerci fiecare drum. Pur și simplu pornești pe unul dintre cele zece drumuri. Dacă prima încercare te-a dus într-o fundătură, bucură-te! De ce trebuie să te bucuri? Fiindcă tocmai ți-ai făcut o temă și ai învățat o lecție: acest drum nu duce nicăieri. Este lecția din care ai progresat. Tocmai ai aflat că mai ai de încercat nouă drumuri, în loc de zece, adică mai puține, ceea ce este excelent. 
Dacă pornești pe al doilea drum și descoperi că și acel drum este greșit, adică te-a dus tot într-o fundătură, este perfect: ți-ai făcut iar tema și ai învățat iar o lecție care te-a îmbogățit cu experiență. Acum, după două încercări ratate, știi clar că mai ai doar opt drumuri de încercat, în loc de zece, adică mai ai de făcut și mai puține încercări față de momentul în care te aflai la început. Nu mai faci zece încercări, ci faci opt încercări, ceea ce este evident un progres. 

Și treci la următoarea temă, respectiv la următoarea lecție: al treilea drum, adică a treia încercare. Pornești cu curaj și optimism, fiindcă știi ceva extrem de important: tocmai urmează să mai înveți o lecție, în cazul în care nici al treilea drum nu este cel corect, adică drumul spre destinație. Dacă al treilea drum te duce tot într-o fundătură, este cazul să sărbătorești: ai învățat încă o lecție și te afli în posesia unei informații care te apropie de succesul cel mare. Această informație este aur curat. Știi că mai ai de făcut alte șapte încercări, în loc de zece încercări, adică ai de făcut și mai puține încercări. Asta înseamnă că s-a scurtat timpul în care poți ajunge să descoperi drumul corect spre destinație. 

Continui cu perseverență să îți faci temele și, în cele din urmă, descoperi drumul corect și ajungi la destinație.  

Claudiu Neacșu

Țipătul copilului...

Sigur ai observat cum se comportă un copil aflat la vârsta la care încă nu merge la grădiniță. Dacă el dorește o jucărie anume, iar părinții săi nu vor să i-o dea sau să i-o cumpere, începe imediat să urle ca din gură de șarpe. 

Nu toți părinții rezistă unor astfel de țipete. Atunci când copilul urlă fiindcă își dorește ceva, părinții încep să se alerteze. Cu cât țipetele copilului sunt mai puternice și de durată mai lungă, cu atât alerta părinților este mai mare. Dacă țipetele copilului nu se produc din cauza unei dureri sau a unei boli, părinții vor face tot posibilul pentru a îndeplini dorința copilului lor. Ei vor să facă în așa fel încât copilul lor să nu mai plângă. 

Copilul își dorește o jucărie foarte scumpă? Ei bine, dacă asta își dorește, apoi înțelege că urletul lui este un fel de mijloc prin care să își îndeplinească dorința, se va folosi fără menajamente de acest urlet. El simte că de intensitatea țipetelor sale depinde îndeplinirea dorinței care îl macină pe dinăuntru. Instinctul îl învață, încă de la o vârstă foarte fragedă, o lecție extrem de importantă a succesului. Această lecție arată cam așa: „Cu cât țipi mai tare pentru îndeplinirea dorinței tale, cu atât mai repede îți îndeplinești dorința.” Sau, trecând la un limbaj mai adecvat pentru adulți, lecția ar arăta cam așa: „Cu cât lupți mai mult pentru îndeplinirea dorinței tale, cu atât mai repede îți îndeplinești dorința.” 

Țipătul unui copil poate reprezenta un act de voință al acelui copil. Mai departe, după ani și ani, copilul, devenit adult, nu își va mai folosi țipătul, ci actul voinței. 

Prin voință de fier îți poți îndeplini dorințele. Această voință trebuie să fie continuă și neînduplecată. Voința face alianță cu perseverența. O alianță imbatabilă. Voință și perseverență. A vrea, dar nu oricum, ci continuu, până la îndeplinirea dorinței. Voința înseamnă a porni și a merge, iar perseverența înseamnă a merge până la capăt, nu doar până la jumătatea drumului. 

Oare de ce țip copiii așa de tare și așa de mult, atunci când își doresc foarte mult ceva? De ce ei nu țipă doar câteva secunde, apoi să se oprească? Este foarte probabil că ei știu instinctiv secretul succesului: „Nu este suficient suficient să țipi. Trebuie să țipi cu perseverență.” Altfel spus, copiii pot să știe instinctiv ce înseamnă perseverența, înainte ca ei să învețe propriu-zis noțiunea de perseverență. Ei observă că un țipăt scurt sau foarte scurt nu le aduce rezultate. În urma unui țipăt scurt, părinții nu intră prea tare în alertă. Dacă urmează tăcerea după acest țipăt, părinții se liniștesc imediat, își văd de viața lor, iar copilul rămâne cu dorința neîndeplinită. Prin urmare, copilul știe că trebuie să persevereze cu țipătul. Până când? Până când părinții lui îl bagă în seamă și se mobilizează urgent pentru a-i face pe plac. 

Nouă, oamenilor adulți, ni se pare extraordinar să aflăm că un copil știe să își canalizeze în acest fel energia. Copilul care țipă știe ce înseamnă perseverența și își direcționează spre îndeplinirea dorinței sale toată energia de care este capabil. 

De fapt, noi, adulții, avem de învățat o lecție extrem de importantă de la astfel de copii care se folosesc de urlete (respectiv de perseverență) și nu se lasă până când nu își văd visul îndeplinit. Tu cât de tare „țipi” acum pentru a-ți vedea îndeplinite dorințele? Oare câți oameni au renunțat să mai „țipe”, gândindu-se că și așa „țipătul” lor nu le aduce rezultatele dorite? 

Ai observat realitatea copilului care nu știe ce înseamnă să renunțe și să se consoleze? Atunci când este vorba să țipe pentru îndeplinirea dorinței sale, copilul țipă până când se sufocă și este în stare să țipe până la leșin. Însă el pare că nu știe ce este aceea renunțare. El știe doar că trebuie să țipe până când adulții îl bagă în seamă. Am putea spune că un copil care urlă până la epuizare pentru îndeplinirea dorinței sale este un copil care își folosește voința și perseverența. 

Așa cum știm, mulți părinți, din cauză că nu au cum să îndeplinească toate mofturile sau dorințele odraslei lor urlătoare, se resemnează cu aceste urlete ale copilului, le suportă cu stoicism, iar copilul, în cele din urmă, este nevoit să renunțe să mai urle. Pornind de la acest fapt, după mai mulți ani, copilul devenit adult învață o altă lecție, dar care este opusă artei succesului. Din păcate, el învață și o astfel de lecție: „Oprește-te, fiindcă nu vei reuși!” 

Imaginează-ți ce lecție importantă ar învăța copilul ai cărui părinți ar putea să îi îndeplinească toate dorințele, dacă el plânge și urlă cu perseverență. Crescând și devenind adult, el ar învăța această lecție: „Dacă perseverezi suficient de mult timp, îți vei îndeplini dorința.” 

Bineînțeles, trebuie să ținem cont de anumite limite. Nu este chiar în regulă să satisfaci imediat toate dorințele sau capriciile copilului, fiindcă îl vei învăța un răsfățat, un om care așteaptă să primească totul de-a gata, fără să facă un efort constructiv pentru asta. 

Exemplul cu țipătul copilului are rol educativ, pentru ca tu să înțelegi mai bine ce importantă este perseverența atunci când ai o dorință pe care o vrei îndeplinită. Dacă știi ce vrei de la viață, este obligatoriu să fie alături de tine o cantitate infinită de voință și perseverență. Continuă până când reușești! Dacă încă nu ai reușit, continuă! Dar nu te opri niciodată, orice ar fi! Este mult mai bine pentru tine să continui, să lupți, să mai faci un pas, apoi încă un pas. 

Alungă ezitările și mai fă un pas! Succesul nu se află înapoi, ci înaintea ta, iar spre el te îndrepți numai dacă ești hotărât să continui șirul pașilor. Succesul nu se află în zona de confort, nu stă acolo unde te simți tu cel mai în siguranță, ci te așteaptă pe piscul spre care trebuie să urci necontenit, cu voință, cu răbdare, cu strângere din dinți, cu dorința de a lupta și de a îmbrățișa cu inima deschisă orice fel de provocare. 

Claudiu Neacșu

Butoanele...

Undele radio trec prin ziduri și ajung la aparatul aflat în camera ta. Este suficient să apeși un buton, apoi undele radio se transformă în emisiunea la care poți asculta muzică sau știri. Cu un alt buton, poți pur și simplu să schimbi emisiunea. Sau poți să amplifici mărimea sunetului pe care îl auzi la aparatul de radio. Doar îți folosești degetele. Cu un simplu gest, faci să se producă un adevărat fenomen. 

La fel se întâmplă și cu gândurile tale. Dacă apeși butoanele potrivite, îți poți schimba cum vrei gândurile. Bineînțeles, mai întâi trebuie să vrei. E la fel ca la aparatul radio. Degeaba undele radio te înconjoară, dacă tu nu faci gestul minim de a te apropia de aparatul radio, apoi de a-i apăsa butonul de pornire. 

Gândul, de fapt, este o formă de energie. Acest lucru este astăzi destul de bine cunoscut, mulțumită mijloacelor de informare în masă. Fiind o formă de energie, gândul produce rezultate concrete. Dacă apeși, de exemplu, pe butonul întrerupătorului, energia electrică produce lumină în camera ta. La fel e și cu gândul. 

Hai să-ți dau un exemplu foarte simplu. Primești brusc o veste despre un eveniment extrem de fericit și care te privește direct pe tine. Dacă înainte de primirea acelei vești inima îți bătea normal, după ce primești vestea inima începe subit să bată cu intensitate foarte mare. Iată, așadar, efectul concret al gândului. Vestea bună și neașteptată a produs în mintea ta un gând fericit, iar gândul fericit a produs un rezultat concret, adică bătăi accelerate ale inimii. 

Putem spune că este valabilă această ecuație: GÂNDURI = REZULTATE CONCRETE. 

De fapt, dacă stăm și reflectăm mai bine, această ecuație reprezintă un adevărat miracol. Poți folosi forța uluitoare a gândului pentru a produce rezultate mai bune în ceea ce privește viața ta sau viața altor oameni. Noi toți ne dorim o viață cât mai bună, nu-i așa? 

Și uite că acum tu afli, dacă nu cumva știai deja, că ai la dispoziție nu doar forțe exterioare pentru a-ți face o viață mai bună, ci chiar o forță aflată în interiorul tău, adică forța gândului. Te poți servi de tot felul de instrumente care să ducă la creșterea calității vieții tale, însă este extrem de important să îți dai seama că forța gândului tău este cel mai important instrument pe care îl poți folosi. Forța gândului se află la dispoziția ta, însă te servește numai dacă tu vrei asta, adică numai dacă ai voința de a profita de uriașa putere care zace undeva în adâncurile minții tale. 

Primul pas este să devii conștient de puterea gândurilor tale. Următorul pas este să folosești butoanele prin care să declanșezi puterea gândurilor. Degeaba există butoanele, dacă tu nu le folosești. 

Există butoane prin care să declanșezi forța gândului și există, de asemenea, butoane prin care să amplifici această forță. E cam ca la aparatul de radio. Există butonul de pornire și butonul de ajustare a intensității sunetului. Tu poți folosi după bunul tău plac aceste butoane. Desigur, există unele butoane pe care tu deja le folosești aproape fără să îți dai seama. Astfel, atunci când îți pierzi energia cu tot felul de emoții (cum ar fi frica, supărarea, gelozia, etc.), tu deja ai apăsat niște butoane prin care ai declanșat anumite gânduri. Adică ai folosit fără să îți dai seama acele butoane. 

Acum, după ce conștientizezi acest fapt, îți rămâne să eviți folosirea acestor butoane în viitor. Adică nu le mai folosești. Gata, uiți de ele. Mai ai la dispoziție o mulțime de alte butoane prin care să declanșezi forțe mult mai benefice pentru tine. De exemplu, începând de azi uiți ce înseamnă butonul „plângere”. Uiți să te mai plângi de tot ceea ce se petrece în jurul tău. Abandonezi acest buton care nu poate să îți aducă decât energii negative și evenimente care nu te favorizează deloc. Te concentrezi la alte butoane, cum ar fi butonul „gândire pozitivă” sau butonul „încredere în viitor”. Astfel de butoane există, stau cuminți chiar în fața ta și te așteaptă să le folosești. 

Un alt buton pe care trebuie să îl uiți chiar acum se numește „Asta nu se poate face”. Amintește-ți de câte ori ai apăsat până acum pe acest buton, chiar și fără să îți dai seama. Dacă există lucruri pe care încă nu le-ai realizat, înseamnă că foarte probabil ai apăsat din neștiință și de prea multe ori butonul numit „Asta nu se poate face”. 

Gata, începând de azi vei pune o bucată de plastic peste acest buton, iar pe plastic vei scrie: „Interzis a se folosi acest buton! Pericol maxim!” De fiecare dată când simți că te tentează să apeși pe butonul numit „Asta nu se poate face” privești la inscripția de pe bucata de plastic și renunți imediat să apeși. În schimb, trebuie să ai mereu la îndemână butonul numit „Asta se poate face”. Pe acest buton ai voie să apeși de cât mai multe ori, chiar și în fiecare secundă, zi și noapte. Este butonul care îți aduce beneficii imense. Nu numai că este indicat să îl apeși de cât mai multe ori, dar este în folosul tău să îi înveți și pe alți oameni să îl apese cât mai des, pentru propriile lor beneficii. 

Lumea ar deveni subit mult mai bună dacă toți oamenii ar apăsa zilnic butonul numit „Asta se poate face”. S-ar genera dintr-o dată, pe toată planeta, schimbări pozitive care ar influența în bine viețile tuturor oamenilor. Transformările benefice devin posibile prin apăsarea butoanelor potrivite. Iar apăsarea butoanelor este un simplu act de voință, adică o simplă chestiune de a vrea sau a nu vrea. „Da, vreau să apăs numai butoanele care să aducă schimbări pozitive în viața mea și în viețile celorlalți oameni!” Scrie pe o bucată de hârtie acest îndemn mobilizator și ține bucata de hârtie undeva la vedere, într-un loc în care să o poți vedea în cea mai mare parte a timpului zilei. 

Gândurile produc rezultate concrete. Gândurile pozitive sunt butoanele care produc rezultate concrete și fericite în viața ta și în viețile celorlalți oameni.

Claudiu Neacșu

Scepticita...

Într-o zi ascultam la un post de radio o emisiune foarte interesantă, în care prezentatorii discutau despre mai multe cazuri ale unor oameni care, pornind de la nimic, au ajuns să fie milionari în dolari. 

Dintre acele exemple îl redau aici numai pe cel al cuiva care a avut năstrușnica idee de a porni o afacere în care să vândă animale de companie, iar respectivele animale să nu fie altceva decât... simple pietre. Da, ai citit bine. Simple pietre au fost vândute drept animale de companie. Iar cel care a avut această idee a devenit milionar în dolari. Este doar un exemplu. Și este real. 

Ei bine, prezentatorii emisiunii respective s-au mirat foarte tare atunci când au avut de-a face cu comentariul unui ascultător al postului de radio. Acel ascultător spunea foarte convins că aceste exemple de oameni care din nimic au făcut milioane de dolari nu sunt reale. Ba chiar le-a sugerat prezentatorilor emisiunii să lase astfel de... vrăjeli. Prezentatorii au spus atunci că asta este problema pentru foarte mulți oameni: neîncrederea. 

Scepticita este o boală grea, mai ales atunci când cei care suferă de această boală (adică scepticii) au în față realitatea, dar ei tot nu o cred. 

Desigur, exemplele pe care acei prezentatori le-au prezentat în emisiune par halucinante. Dacă ele nu ar fi reale, ar fi chiar incredibile. Într-un anume fel și până la un anume punct, reacțiile celor care nu cred că ele ar fi reale sunt scuzabile. Dar nu și după ce se depășește o limită. 

Adevărul este că pe planeta asta se petrec multe lucruri care par ieșite din comun. Pentru un om obișnuit și care luptă zilnic cu situații pe care toți le cunosc, a lua contact cu informații năucitoare despre oameni care au ajuns să câștige din nimic sume astronomice de bani reprezintă o experiență aproape miraculoasă. 

Omul obișnuit se zbate să câștige un salariu cu care să se întrețină. Pentru acel salariu el muncește aproape zilnic, ani de zile. Și nici vorbă să devină milionar în dolari în urma primirii acelui salariu. Dimpotrivă, constant are de-a face cu muncă multă, pentru bani prea puțini. Și, în momentul în care aude că cineva a reușit să facă vagoane de bani doar pentru faptul că a avut inspirația de a vinde pietre drept animale de companie, simte un fel de enervare, iar enervarea asta se transformă repede în neîncredere. 

Însă viața nu este compusă numai din fapte banale. Din când în când se mai întâmplă și câte o minune. Este adevărat că minunile se întâmplă destul de rar, dar se întâmplă. 

Întrebarea este dacă tu ești pregătit să întâmpini o minune, atunci când aceasta ți se înfățișează. Ca să poți întâmpina o minune, trebuie să o vezi. Ca să o vezi, trebuie să crezi în ea. 

Există două variante. Prima variantă este să nu crezi, adică să te lași pradă acestei boli grele, numită scepticita. A doua variantă este să crezi. Dacă alegi a doua variantă, ce rău ți se poate întâmpla? Niciun rău. Chiar dacă ar fi să suferi vreo dezamăgire din cauză că ai crezut, acea dezamăgire este de fapt o lecție foarte valoroasă pentru tine. 

Întotdeauna este mai bine să crezi decât să nu crezi. Dacă tu crezi și pierzi, de fapt nu pierzi, ci câștigi experiență, înveți o lecție care data viitoare te va ajuta să câștigi mai mult. Dacă nu crezi și nu crezi, ai pierdut din start, fiindcă nu mai ai nicio ocazie de a învăța ceva. Doar rămâi pe locul pe care te afli și atât. Mai departe nu se întâmplă nimic. Nu progresezi nici măcar cu un pas, dacă te macină scepticita. 

Încrederea este unul dintre instrumentele de mare folos atunci când ai nevoie să treci peste un pas dificil. Iar viața are obiceiul să îți pună în față astfel de pași, exact atunci când te aștepți mai puțin. 

Încrederea vine din gândire. Acolo se află leacul pentru boala numită scepticită. Antidotul acestei boli, adică încrederea, nu numai că te smulge din trecutul care poate că nu ți-a adus cine știe ce satisfacții, dar te ghidează și pe drumul minunat al oportunităților de tot felul. Încrederea te face să devii apt pentru a-ți valorifica toate puterile interioare. 

Viața are de toate, situații bune, dar și situații mai puțin bune. Pentru cele mai puțin bune ai mare nevoie de maleabilitate, de capacitatea de a te adapta. Și nu poți avea această capacitate dacă dai dovadă mereu de neîncredere, de atitudine rigidă. Amplitudinea încrederii este hotărâtoare în depășirea celor mai dificile bariere. 

Dacă îți dorești cu adevărat să treci peste obstacole, fă-ți din încredere o obișnuință zilnică, nelipsită nici măcar o secundă. Numai cei neîncrezători sunt cu adevărat neputincioși. Neîncrederea generează frustrări care nu au cum să te motiveze. Nu trebuie niciodată să accepți mediocritatea. 

Calitatea vieții tale depinde și de modul în care te întărești prin gândire pozitivă, prin încredere, prin aspirații mobilizante.

Claudiu Neacșu

Șapte obiceiuri necesare...

Dacă faci un mic experiment și îi întrebi pe toți oamenii despre scopul pe care ei îl au în viață, vei constata că toți îți spun câte ceva despre scopul lor. Toți au câte un scop, mai mic sau mai mare. Unii vor spune că își doresc o carieră înfloritoare. Alții vor spune că își doresc un salariu mai mare. Alții se vor mulțumi să știe că vor fi sănătoși și cu o familie fericită. 

Este foarte bine că toți oamenii au câte un scop în viață. Întrebarea este câți oameni au și un plan foarte bine organizat prin care să ajungă să își atingă scopurile. Ei bine, când este vorba despre un astfel de plan, lucrurile se schimbă. 

Cei mai mulți oameni nu au și un plan pe care să îl urmeze pentru a-și atinge scopurile. Cu alte cuvinte, ei doar își doresc ceva, știu cam cum arată destinația, știu unde se află destinația, dar nu pășesc pe drumul care să îi ducă spre acea destinație. Este ca și cum tu îți dorești să ajungi la Paris, dar nu te urnești din casă. Ai vrea să ajungi la Paris, dar nu faci nimic pentru a te deplasa la aeroport. Nu îți cumperi bilet de avion, nu te informezi despre data și ora plecării și a sosirii, nu știi nimic despre traseu. Dar vrei să ajungi la Paris. Bineînțeles că nu se poate asta. 

Ei bine, în viața de toate zilele există oameni care nu fac nimic pentru a-și îndeplini visul, dar se minunează cum de reușesc unii să își atingă scopurile. Este ca și cum cei care nu fac nimic pentru a ajunge la Paris, nici măcar să vadă la ce oră pleacă avionul, se miră foarte mult cum de unii reușesc să ajungă la Paris, fără să se mai gândească la faptul că cei care au ajuns la Paris au făcut totuși efortul de a se deplasa la aeroport, de a-și cumpăra bilet de avion, de a-și pregăti bagajele, etc. Cei care reușesc să își atingă scopul își formează unele obiceiuri. Primul obicei și cel mai important este să decizi clar și cu putere țelul pe care vrei să îl atingi. Este logic motivul pentru care acest prim obicei este așa de important. 

Imaginează-ți cum ar fi să vrei să pleci să îți petreci undeva concediul, însă nu te poți hotărî unde anume. Să fie la mare? Să fie la munte? Să fie pe Coasta de Azur? Să fie în Elveția? Dacă tot stai și te gândești, fără să decizi unde vrei să ajungi, nu vei reuși să faci nimic. 

Un alt obicei al celor care își ating scopurile este concentrarea asupra aspectelor sau lucrurilor pozitive. Foarte mulți oameni se concentrează prea mult asupra defectelor lor sau asupra unor evenimente negative din trecut. Pare că au plăcerea reală să identifice numai probleme și numai ceea ce a mers rău. Ei nu pot vedea și ceea ce se află dincolo de eșecuri. În felul acesta ei își limitează toate posibilitățile. Nu la fel procedează oamenii care își ating scopurile. Oamenii pozitivi văd pozitivul și își îndeplinesc dorințele. 

Un alt secret pentru a-ți atinge scopul este să faci în fiecare zi câte puțin pentru acel scop. Nu este importantă mărimea pașilor cu care înaintezi, ci numărul acestor pași. Degeaba faci doi sau trei pași foarte mari, apoi te oprești. La destinație ajungi sigur dacă faci toți pașii necesari. Fiecare îmbunătățire zilnică a planului și acțiunilor tale te îndreaptă sigur spre țintă. Direcția înainte poate fi compusă din pași mărunți și mulți. E în regulă așa. Planul tău se realizează, dacă înaintezi constant. 

Un alt obicei al celor care își ating scopurile este că socializează mereu. Pentru ei este ceva obișnuit să cunoască mereu oameni noi. Convingerea lor este că, dacă procedează așa, vor avea pe cine să se bazeze în unele momente mai grele. Dar ei nu doar că fac tot posibilul pentru a cunoaște oameni noi, ci caută să se însoțească numai cu oameni pozitivi, cu persoane de la care au de învățat ceva sau care le pot oferi unele valori esențiale pentru arta de a-ți îndeplini scopurile. Este vorba, în cazul lor, de o socializare foarte bine țintită, cu un scop foarte clar, nu doar de o socializare făcută doar pentru a mai petrece timpul liber. 

Oamenii care ajung la destinație mai urmează un obicei foarte important. Ei acționează. Și, atunci când este vorba să acționeze, ei nu mai stau pe gânduri. Pornesc imediat. Ei sunt conștienți că, dacă amână, această amânare se transformă în ceva veșnic, se perpetuează, adică se ajunge ușor la bătutul pasului pe loc. Ingredientul succesului este acțiune. Fă ceva și pornește acum să faci acel prim pas. Apoi treci imediat la pasul al doilea. Totul este să acționezi, să înaintezi și să nu se oprească niciodată mintea ta din a planifica deja următorul pas. 

În timp ce acționezi, însă, se poate întâmpla să nu ajungi exact atunci când vrei tu la destinație. Una este planul de acasă și alta este ceea ce întâlnești tu pe terenul realității. Drumul spre obiectivul fixat nu decurge întotdeauna conform planului inițial. Asta înseamnă că, de fiecare dată când vezi că lucrurile nu merg cum ai fi vrut să meargă, trebuie să fii destul de flexibil încât să îți schimbi planul inițial. Schimbarea acestui plan poate fi parțială sau totală, în funcție de împrejurări. Modificarea totală a unui plan nu înseamnă câtuși de puțin că ai renunțat la obiectivul fixat. 

Și mai e nevoie de ceva. De multe ori, chiar dacă acționezi fără amânare, chiar dacă îți ajustezi planurile oricând este nevoie, nu reușești să îți atingi obiectivul. Și cum procedezi când se întâmplă așa? Renunți? Desigur că nu. Învingătorii nu renunță niciodată. După ce constați că nimic nu merge cum vrei, perseverența te salvează. 

Exact momentele de îndoială îi călesc pe învingători. Perseverența este mobilul cel mai sigur spre atingerea obiectivului planificat. 

Pentru cei deciși cu adevărat să își îndeplinească dorințele, eșecul nu este o opțiune, ci doar un pas temporar, o ocolire temporară sau o lecție din care au ocazia să învețe destul încât data viitoare să înainteze cu mai multă vigoare.

Claudiu Neacșu