Dacă ar fi să faci un fel de măsurătoare, ce crezi că ar fi mai important pentru tine? Dorința sau obstacolele care stau în calea îndeplinirii acelei dorințe?
Dacă dorința nu are tăria necesară pentru a învinge obstacolele, atunci tăria obstacolelor devine copleșitoare. Rezultatul? Ajungi pe un drum înfundat, adică într-o zonă în care, în loc să te bucuri de tot ceea ce înseamnă abundență, trebuie să te mulțumești cu orice te situează un pic mai sus decât starea de sărăcie, dacă nu cumva chiar în starea de sărăcie. Aceasta nu este o opțiune care să îți stârnească entuziasmul. Nici măcar o stare de relaxare nu îți poate oferi, pentru că sărăcia înseamnă nevoie și lipsuri destul de dureroase.
Până la urmă, nici măcar zona de confort nu este prea... confortabilă. Fără o mare provocare pentru care să lupți, protecția reală a unui trai comod și liniștit nu există. Inamici precum sărăcia, datoriile, pot pătrunde oricând, în număr tot mai mare, în cetatea numită „Zonă de confort”, cetate pe care tu o credeai de necucerit. Ei bine, această cetate este foarte vulnerabilă în fața invadatorilor specifici lumii moderne: stres, lipsuri, datorii, viitor incert.
Ce este de făcut, atunci? Să stai în zona de confort sau să ieși din această zonă și să accepți toate provocările pe care le întâlnești? Care variantă ar trebui să îți convină mai mult? Logica spune clar că cel mai bine pentru tine este să nu te mulțumești cu o viață umilă, ci să pornești pe drumul celor care nu acceptă ceea ce au primit deja, ci vor mereu mai mult, mai bine, mai performant.
Teoretic, totul pare simplu. În realitate, dacă un om obișnuit s-ar gândi să pornească pe un astfel de drum, ar constata destul de repede că are de confruntat un adversar extrem de puternic: frica. De fapt, toți oamenii, chiar și cei care deja au atins o treaptă foarte înaltă în ceea ce privește succesul, s-au confruntat cu frica la un moment dat.
Nu este nicio rușine să îți fie frică. Până la urmă, frica este un mecanism de supraviețuire. Atunci când apare o amenințare directă, trebuie neapărat să faci ceva pentru a te proteja în fața acelei amenințări. Dacă nu ar exista frica, nu ar exista nici lupta de apărare contra pericolelor. Prin urmare, decizia cea mai înțeleaptă nu este să încerci să anihilezi orice urmă de frică din sufletul tău (pentru că asta ar însemna să te lași descoperit în fața pericolelor), ci să găsești acea cale sau metodă prin care să aduci într-un plan secund sentimentul de frică, acolo unde forța ei să nu mai conteze. Altfel spus, trebuie să folosești ceva dotat cu forță mult mai mare decât puternicia fricii, ceva cu care să contrabalansezi blocajul care te împiedică să acționezi exact atunci când este mai mare nevoie de acțiune.
Factorul care poate reuși această contrabalansare constă în fixarea unui țel care să conteze cu adevărat pentru tine. Miza acelui țel trebuie să depășească forța fricii. Dacă simți că acea miză nu te menține dârz în fața oricăror provocări, înseamnă că ceva lipsește din ea. Este nevoie ca imaginea țelului pe care dorești să îl atingi să fiarbă în interiorul tău, să te pună pe jar, să-ți ofere acea senzație a omului însetat, dar care nu poate primi apă atunci când are mai mare nevoie de ea.
Este vorba aici despre un fel de întrecere. Cine țipă mai tare în interiorul tău? Frica sau miza pentru care lupți? Dacă frica țipă mai tare, înseamnă că trebuie să hrănești miza, să o faci puternică, gata să depășească orice fel de provocare, chiar și intensitatea cu care teama urlă în urechile tale. Atunci când simți că te cuprinde frica de a porni pe un drum nou și plin cu factori necunoscuți, înseamnă că este cazul să te întrebi dacă nu cumva mai trebuie să faci ceva în ceea ce privește miza pentru care lupți sau acționezi.
Cât de mult îți dorești să atingi țelul pentru care acționezi? Ești oare cu adevărat stăpânit de visul tău? Dacă răspunsul tău este ferm și dat din toată inima, înseamnă că ai cele mai mari șanse să îți îndeplinești visul. Dacă însă ai unele ezitări în ceea ce privește țelul tău, înseamnă că șansele tău de a-ți vedea visul cu ochii tocmai au scăzut considerabil. Și nu frica de eșec este de vină. Incapacitatea de a te încărca zilnic cu energia visului poate fi un obstacol destul de serios pe drumul îndeplinirii propriului tău vis. Este un obstacol pe care nu ți-l pune în față cineva din exteriorul tău, special cu scopul de a te opri pe tine. Nu. Astfel de cazuri în care altcineva să devină bariera ta sunt foarte rare în comparație cu numărul copleșitor al cazurilor în care chiar tu îți pui frână.
Strategia corectă pentru tine este să te concentrezi în totalitate la visul tău și să crezi că acest vis se va îndeplini. Primul efort, cel mai important, este să îți ocupi mintea cu detaliile momentului în care țelul tău va fi deja îndeplinit. Trebuie să faci asta zilnic, indiferent de stadiul în care se află proiectul tău. La un moment dat s-ar putea să ți se pară ca fiind imposibil de atins țelul pe care ți l-ai propus. Dacă te lași copleșit de această părere, frica începe să crească în interiorul tău și ajunge la dimensiuni gigantice. Și uite așa visul tău este nevoit să se ascundă într-un colțișor din care nu mai vrea să iasă atâta vreme cât frica are libertate de acțiune.
Și este așa de simplu să-ți convingi visul să iasă din colțul lui! Pur și simplu trebuie să vezi cu ochii minții cum va fi atunci când visul tău va fi realitate. Și mai trebuie ca țelul tău să conteze cu adevărat pentru tine. Dacă îți dorești doar pe jumătate ceva, totul rămâne la stadiul de dorință care are cele mai mari șanse să nu se îndeplinească niciodată.
Fă efortul de a a-ți dori cu adevărat ceva! Și fă efortul pentru ca ceea ce îți dorești să conteze cu adevărat pentru tine! Este suficient să reușești asta pentru ca frica să se facă din ce în ce mai mică, până la dispariția ei.
Claudiu Neacșu
