Schimbul...

Dacă tu ai un obiect de valoare și vrei să-l dăruiești cuiva, acea persoană care a primit de la tine obiectul se va bucura foarte mult. De exemplu, ai un telefon mobil foarte scump, dar care pentru tine este în plus, așa că ai hotărât să îl dăruiești pur și simplu cuiva foarte apropiat ție. Este foarte frumos acest gest al tău, nu-i așa? 

Bineînțeles că persoana care se trezește așa, pe neanunțate, în posesia unui telefon mobil foarte bun se va umple cu bucurie imensă. Gestul tău de a dărui ceva de valoare i-a adus bucurie. 

Dar hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă acea persoană care a primit de la tine telefonul mobil te-ar căuta într-o bună zi și ți-ar explica plină de mândrie că dorește să îți răsplătească gestul și să îți ofere un cadou, așa cum ai făcut și tu. Ar fi totul în regulă. Nu e nimic obișnuit în a întoarce cuiva un gest. 

Numai că…, surpriză… Acea persoană vine în fața ta și îți dăruiește o… coală albă de hârtie. Atât. O simplă coală albă de hârtie, banală, fără nici măcar un cuvânt scris pe ea. 

În mintea ta se va stârni o furtună. Te vei întreba ce a pățit persoana aceea și de ce a ales ea să îți ofere cadou ceva așa de banal și fără valoare, de vreme ce tu i-ai dăruit un obiect valoros, adică un telefon mobil care într-adevăr îi poate folosi la ceva. 

S-ar putea să te gândești că acea persoană vrea să își bată joc de tine. De fapt, chiar la asta te vei gândi. 

Bineînțeles, exemplul cu telefonul mobil și coala de hârtie este doar imaginar. Însă în viața reală să știi că se petrec de multe ori astfel de schimburi ciudate, de neînțeles, dacă stăm și ne gândim mai bine. 

Astfel de schimburi absurde („Eu îți ofer ție ceva de valoare, însă tu îmi oferi mie în schimb ceva fără nicio valoare”) au loc frecvent între două categorii de oameni. 

Prima categorie de oameni este cea a optimiștilor. Există oameni care, deși sunt nevoiți să lupte cu tot felul de dificultăți, cu tot felul de piedici care par a fi extrem de hotărâte să îi țină pe loc, ei își mențin optimismul și cred cu tărie că după ploaie vine soarele, că după vremuri grele vor veni și vremuri mai bune, că după încercări fără rezultate va veni și succesul mult dorit. 

Oare le folosește la ceva o astfel de atitudine? Da, le folosește! Dacă ei își mențin o viziune optimistă cu privire la viitor, mintea lor va rămâne mereu deschisă în fața oportunităților care se pot ivi din locuri neașteptate, exact atunci când ei se așteaptă mai puțin. 

Optimismul te menține atent la ceea ce poate veni pe neanunțate. Și, de cele mai multe ori, oportunitățile vin pe neanunțate, fără un plan pregătit cu grijă dinainte. Important este să le observi cu coada ochiului, fulgerător, fiindcă ele nu stau prea mult într-un singur loc, ci țâșnesc grăbite mai departe, spre alți oameni dispuși să le observe. Optimismul este prin el însuși o valoare. 

A doua categorie de oameni este cea a pesimiștilor. Orice s-ar întâmpla, ei văd totul în negru. Chiar dacă le explici că lucrurile pot evolua și înspre bine, ei vor vedea că viitorul arată foarte rău, deși acest viitor încă nu a venit. Pesimiștii sunt convinși că ceilalți sunt răi, că totul merge pe dos, că există numai conspirații și interese ascunse. Pesimiștii nu au curaj să meargă nici măcar cu un pas mai în față, fiindcă în mintea lor s-a cuibărit ideea că dincolo de acel pas este foarte posibil să îi aștepte o capcană perfidă, o groapă din care nu vor mai putea ieși, un monstru care îi va devora cu cruzime. 
Desigur, pesimiștii nu sunt convinși sută la sută că răul îi așteaptă mereu. Însă de ce să riște? De ce să se avânte în necunoscut, când cunoscutul este mai călduț? 

Dar oare ce se întâmplă cu oportunitățile? Exact, ai ghicit răspunsul. Mintea pesimiștilor se închide complet și nu mai este absolut deloc receptivă atunci când prin preajmă se ivesc tot felul de oportunități mai mari sau mai mici. Cu alte cuvinte, mintea pesimiștilor este complet oarbă și complet surdă. Nu vede și nu aude niciun fel de ocazie favorabilă unei vieți mai bune. 
Mintea pesimiștilor se mulțumește doar cu ceea ce se află aici, în pătrățica sigură, în locul cald și ferit de orice fel de riscuri sau rele. Pesimiștii nu pot vedea că dincolo de colțișorul lor confortabil se pot afla comori uriașe. Ei văd doar probabilitatea ca acele comori să fie păzite de gardieni înfiorători și care le vor numai răul. Pesimiștii văd numai jumătatea goală a paharului, deși în fața lor se află un pahar pe jumătate plin cu apă. 

Realitatea este că mintea pesimiștilor rămâne continuu blocată și închisă în fața oportunităților. Altfel spus, pesimismul nu reprezintă niciun fel de valoare, pentru nimeni. Valoarea este ceea ce îți aduce ceva folositor. Însă pesimismul nu aduce nimic folositor. Pesimismul este non-valoare, închidere, blocaj, lipsă de perspective, lipsă de speranțe, ceață, întuneric, uși ferecate, lacăte pe care nimeni nu le mai poate descuia. 

Între pesimiști și optimiști este diferență ca de la cer la pământ. Sunt două specii aflate pe planete diferite și la distanță de miliarde de ani lumină una de alta. 

Dacă ar fi să se realizeze între un optimist și un pesimist un schimb de atitudini, acest schimb ar fi total dezechilibrat, la fel cum ar fi și schimbul dintre cineva care oferă un telefon mobil și altcineva care îi oferă o simplă coală albă de hârtie. Valoare în schimbul non-valorii. 

Un pesimist întotdeauna poate învăța ceva valoros de la un optimist. 

Dar optimistul ce poate învăța valoros de la un pesimist? Nimic. Pesimistul nu are de oferit valori, ci numai gânduri negre, gânduri care nu aduc foloase de niciun fel, nimănui, niciodată. 

Cel mai bine este ca pesimiștii să primească ceea ce le dăruiesc optimiștii. Numai așa viața tuturor va deveni mai bună.

Claudiu Neacșu

Atunci te voi privi cu scepticism...

Pentru cei care năzuiesc spre un viitor mai bun, este foarte important să își întărească zilnic spiritul, să își oțelească voința, să își antreneze perseverența. 

Oare chiar este nevoie de voință și de perseverență pentru a-ți atinge un scop? De cele mai multe ori, da. Nu doar scopul îndepărtat și măreț este o provocare, ci și tot ceea ce întâlnești pe drumul spre acest succes. Și întâlnești multe obstacole. De asemenea, vei avea de-a face cu pierderi. Trebuie să faci mereu față valurilor de dezamăgiri. Și vei constata că multe dezamăgiri vin exact din partea persoanelor de la care nu te aștepți să îți furnizeze dezamăgiri. 

Atunci când lupți pentru succesul tău, așteaptă-te să duci lupte grele. Este foarte posibil să nu obții imediat rezultatele pe care le aștepți. Dacă se întâmplă așa, înseamnă că ai mare nevoie și de un suport psihic din partea celor apropiați ție. Oare va veni un astfel de suport? Nu prea. 

De foarte multe ori, așa cum realitatea ne demonstrează, cei apropiați ție nu te încurajează atunci când le spui ce proiecte mărețe ai tu. Degeaba le explici că vei avea un mare succes, cândva, în viitor, dacă acum, în prezent, încă nu ai obținut succesul pe care îl visezi. Prietenii sau cunoscuții tăi văd ceea ce se întâmplă acum, azi, în clipa prezentă. Visul tău este în mintea ta, dar ei nu pot vedea visul tău așa de clar cum îl vezi tu. 

Viitorul se află în fața ta și te îndrepți spre el, însă, pentru cei apropiați ție, ziua de azi este ceea ce se vede concret. Prin urmare, cunoscuții și prietenii tăi te vor judeca prin prisma a ceea ce ai chiar azi. Pentru tine contează visul tău, pentru ei contează doar ceea ce se petrece real și palpabil acum și aici. Nu este drept să se întâmple așa, dar se întâmplă. Viitorul este al vizionarilor, însă nu toți oamenii sunt vizionari. 

Pentru a vedea ceea ce se va petrece dincolo de ziua de mâine, dincolo de următoarea săptămână sau lună, dincolo de următorul an, ai nevoie de o mare doză de talent în ceea ce privește țintirea celor mai dificile frontiere. Cu un scop clar în față, chiar dacă acel scop este foarte îndepărtat, toate obiceiurile tale zilnice converg către împlinirea valorii maxime care există în tine. 

Faptul că intenționezi să urci la altitudinea potrivită visului tău îți oferă energia mentală care nu îți dă voie niciodată să te oprești. Vizualizarea clară și fără compromisuri de niciun fel a țelului care urmează să fie atins este antidotul la frustrare. 

Chiar dacă greșești uneori, fiecare eșec este doar o cale prin care să te perfecționezi în ceea ce privește arta de a fi biruitor. 

Marele succes se construiește constant, zi de zi, cărămidă cu cărămidă, iar din rețeta construirii succesului nu trebuie niciodată să lipsească cele mai semețe visuri, ele fiind exact ingredientul de care ai nevoie pentru a menține direcția corectă și pentru a realiza concret tot ceea ce porți în imaginile tale mentale. 

Meticulozitatea și atitudinea ireproșabilă a învingătorilor constituie impulsul necesar pentru străpungerea celor mai dificile granițe. Dacă alții se îndoiesc de tine, tu nu ai dreptul să faci asta. Neîncrederea altora în viitorul tău nu trebuie să fie un motiv de blocaj al proceselor de transformare inerentă succesului. 

Tu deja știi că ai hotărât să plătești prețul pentru obținerea succesului, așa că aprecierile celor care nu îți înțeleg acum visul ar trebui să te lase rece. Tu ești marele aspirant la realizarea visului tău și te interesează doar oportunitățile care te vor îndrepta spre culmi. Ai ceva de demonstrat și vei demonstra tuturor că nerăbdarea nu este nici pe departe o virtute. 

Prima promisiune este către tine însuți, nu către cei care acum nu îți înțeleg visul sau dorința fierbinte de a atinge acest vis. Această promisiune, dacă este însoțită de persistență și insistență, conduce la manifestarea acelor legi care desfid orice fel de piedici sau condiții neprielnice succesului. 

Ai de partea ta pozitivismul și tăria de a înfrunta toate momentele în care se întâmplă să eșuezi, toate gândurile de abandon. Ai în tine resurse fabuloase pentru a face din fiecare înfrângere un triumf nemăsurat. Este responsabilitatea ta să refuzi eșecul și să nu îți schimbi nici măcar pentru o secundă țelul stabilit de la început. Luptătorii au încredere în forțele lor proprii și oricând se încumetă să treacă cele mai dificile praguri. Pentru ei, a avea un suflet tare și de neclintit în ascensiunea spre marele succes este un fapt banal, o chestiune de antrenament pe tărâmul pasiunii cu care îți urmezi visul. Fii și tu asemenea luptătorilor. 

Personalitatea ta, dacă hrănești cu seriozitate toate punctele tari pe care le deții, te va susține în procesul de împlinire a sorții visate, va transforma incertitudinea în ceva cert, te va împinge să mergi numai înainte, spre locul pe care tu ai decis că vrei să fie al tău. Cei din jur poate că nu te cred să fii capabil de de izbândă. Oare asta contează? Numai tu poți controla ceea ce gândești, iar realiștii care, uneori fără voia lor, caută să îți frâneze din elan, nu știu că perseverența îți oferă un ascendent extrem de prețios asupra lor, o sursă de energie care combate continuu și febril toate tentațiile de capitulare în fața eșecurilor de moment. 

Dacă azi nu sunt vizibile rezultatele pe care le dorești, dorința de a-ți îndeplini cu orice preț visul duce la depășirea tuturor blocajelor mentale și, în cele din urmă, la atingerea țelului. 

Oare ce-ai putea să le spui celor care azi te privesc cu scepticism, după ce le-ai destăinuit câte ceva din visul tău? Tu ai nevoie azi ca ei să creadă în tine, nu după ce deja ai reușit să îți îndeplinești visul, nu după ce ai atins culmile succesului. Dacă ei nu cred în tine azi, când încă nu ai ajuns la destinație, ar trebui ca, atunci când te bucuri de succesul tău deplin, să le răspunzi cu aceeași monedă.

Claudiu Neacșu

Bani sau succes?...

Mai peste tot în jurul nostru vedem îndemnuri în ceea ce privește atingerea vieții de succes. Măsura succesului este considerată, de foarte multe ori, ca fiind banii pe care, la un moment dat, ai reușit să îi aduni. Conform celor mai multe păreri, dacă ai mulți bani, ești un om de succes. Dacă nu prea ai bani, ești considerat un ratat. Oare sunt corecte astfel de păreri? Hai să vedem răspunsul. 

Date fiind aceste concepții potrivit cărora banii reprezintă măsura succesului, oamenii se aruncă disperați în acțiuni care să le aducă în timp cât mai scurt cantități cât mai mari de bani. Ei sunt mânați zilnic și în toate momentele zilei de imaginea afaceristului care, după ce a reușit să dea peste noapte marea lovitură, locuiește într-o vilă de lux, conduce un automobil ultimul răcnet, se îmbracă numai cu haine foarte scumpe. 

Succesul echivalează, pentru acești oameni, cu banii. Atât și nimic mai mult. Gândurile lor dominante sunt cam acestea: „Ai bani? Atunci ești cineva. Nu ai bani? Atunci ești un nimeni.” 

S-ar putea să te întrebi dacă nu cumva concepția mea este că dorința de a câștiga bani este greșită. Nu, eu nu cred că este greșit să îți dorești bani. Ba chiar este bine să îți dorești bani din ce în ce mai mulți. Greșit este să echivalezi succesul cu banii, adică să crezi că, pentru a te considera om de succes, trebuie doar să faci în așa fel încât să câștigi cât mai mulți bani. 

De fapt, adevăratul mecanism al câștigării banilor nu constă în… câștigarea banilor. Hai să vedem un exemplu foarte simplu, pentru a înțelege bine această idee. 

Să spunem că tu ai reușit să inventezi un nou tip de săpun, iar acest săpun are unele calități al căror secret îl știi numai tu. Adică numai tu știi cum se fabrică un astfel de săpun, nu și ceilalți fabricanți de săpun. Bun, până aici. 

Mai departe, după ce ai fabricat noul tip de săpun, trebuie să faci în așa fel încât acest săpun să ajungă la cei care au nevoie de el și să îl cumpere, pentru ca tu să câștigi bani în urma vânzărilor de săpun. 

Numai că poate fi o problemă în această fază. În toată lumea există așa de mulți fabricanți de săpun, încât oamenii s-ar putea întreba, pe bună dreptate: „De ce să cumpăr eu săpunul acesta, când am la dispoziție atâtea alte sortimente de săpunuri și pe care deja le-am testat?” 

Vezi, aceasta este marea provocare pentru tine: câștigarea încrederii oamenilor. În prima fază, nu trebuie să te concentrezi la acțiunea de a-i convinge pe oameni să cumpere săpunul tău. Nu trebuie să îi bombardezi cu îndemnuri de genul: „Haideți, cumpărați acest săpun, pentru că este excelent!” Dacă procedezi așa, va fi foarte greu ca oamenii să cumpere săpunul tău. 
Aceasta este strategia în care tu vrei să câștigi cât mai repede bani de pe urma săpunului pe care l-ai inventat, fiindcă, nu-i așa, ești convins că este un săpun tare bun, iar oamenii chiar ar trebui să îl folosească. Este strategia greșită. „Bani, cât mai repede bani!” Greșit! Altceva trebuie să faci tu, pentru a câștiga bani. 

Imaginează-ți că, în loc să te concentrezi la crearea unui sistem care să îți aducă repede bani cât mai mulți, te concentrezi la crearea unui alt fel de sistem. În ce constă oare un astfel de sistem? E simplu. Imaginează-ți că zece oameni ajung să cunoască săpunul pe care l-ai creat. Doar atât, doar să îl cunoască. 

Cei zece oameni nu trebuie să cumpere săpunul tău. Nici măcar nu trebuie acum să și-l dorească. Sistemul se extinde, apoi o sută de oameni ajung să cunoască săpunul tău. Atât, doar să îl cunoască, să știe de existența lui. 

Mai departe, sistemul crește, iar o mie de oameni ajung să știe câte ceva despre săpunul tău. La acest nivel nu au cum să vină bani pentru tine, fiindcă săpunul tău nu se vinde. Însă ai realizat ceva foarte important: o mie de oameni știu că săpunul tău există. Mai departe, după ce sistemul crește, zece mii de oameni ajung să cunoască săpunul tău. La fel, tu nu trebuie să faci niciun efort pentru a-i convinge pe oameni să cumpere săpunul tău. 

Oamenii urăsc să fie îndemnați cu insistență să cumpere ceva. Nu la vânzări trebuie să te concentrezi și nu la câștigarea banilor. Tu doar acționezi pentru a face în așa fel încât, de la zece mii de oameni care cunosc săpunul tău, să se ajungă la o sută de mii de oameni care știu câte ceva despre săpunul tău. O sută de mii de oameni care știu despre existența săpunului tău reprezintă un mic succes și care nu rămâne la acest stadiu, ci are potențialul de a crește mereu. 

Lupta ta cea mare și înverșunată este să extinzi sistemul prin care, de la o sută de mii de oameni care au aflat despre săpunul tău, să se ajungă la un milion de oameni care doar știu că săpunul tău există. 

Dar oare te oprești la acest milion de oameni? Desigur că nu! Exact aici se află secretul câștigării banilor: în extinderea succesului. Nu te concentrezi la bani, ci te concentrezi la succes. Nu te gândești la cum să câștigi cât mai mulți bani, ci te gândești la cum să faci în așa fel încât să crească succesul tău, adică să crească mereu și mereu numărul oamenilor care au aflat câte ceva despre săpunul tău. 

De la un milion de oameni, trebuie să lupți pentru ca acest succes să crească la cinci milioane de oameni care doar au aflat despre săpunul tău, apoi la zece milioane de oameni, apoi la o sută de milioane de oameni… 

Mai mulți oameni, mereu mai mulți oameni! Mai mult succes, mereu mai mult succes! După ce acest succes atinge masa critică, adică numărul oamenilor care au aflat despre săpunul tău este așa de mare încât toată planeta este uluită de succesul tău fenomenal, oamenii devin brusc extrem de atenți, mult, mult mai atenți decât altădată. Această atenție se reîndreaptă cu forță spre săpunul tău. Și vin vânzările, în cascadă. 

Oamenii, intrigați de succesul așa de mare pe care l-ai atins, vor deveni curioși și vor dori să cumpere săpunul tău. Îl vor cumpăra, iar tu vei câștiga bani, mereu mai mulți bani. 

Așadar, în loc să te concentrezi la bani, concentrează-te la succes. Fă în așa fel încât extrem de mulți oameni să te cunoască și să cunoască produsul sau serviciul pe care tu îl oferi tuturor. După ce succesul tău atinge masa critică (adică ajunge la o scară uriașă, chiar și fără ca tu să câștigi bani), vin și banii pentru tine, din ce în ce mai mulți. 

Și hai să ne mai gândim la un exemplu simplu și foarte scurt. Dacă un scriitor ajunge să fie prezentat prin toate mediile posibile (TV, radio, ziare, reviste, etc.), cât mai mult timp, de cât mai multe ori, pe toată planeta, în așa fel încât absolut toți cititorii de pe planetă să știe cine este acel scriitor și ce anume scrie el, cărțile acelui scriitor sigur și precis ajung să se vândă exact ca pâinea caldă, iar scriitorul respectiv câștigă bani. 

Mai întâi succesul, apoi vin și banii. Nu invers! 

Dacă fugi după bani, banii fug de tine. Dacă însă fugi după succes, banii fug spre tine. De înțeles și de învățat asta!

Claudiu Neacșu

Treapta cea mai de sus...

„Dar eu nu cred că pot câștiga un milion de dolari! Este prea mult! Este exagerat! Hai să coborâm cu picioarele pe pământ! Este mai bine să îmi propun ceva realist. Zece mii de dolari, de exemplu...” 

Dacă până acum nu ai auzit pe nimeni rostind astfel de propoziții, este posibil să auzi de acum înainte, cândva, în această viață. Ei bine, în acel moment trebuie să știi că omul care spune așa ceva face o mare greșeală. 

Oare de ce este greșit să îți faci planuri grandioase, chiar dacă pare mai în regulă să te mulțumești cu scopuri mici și ușor de atins? Răspunsul este simplu. Atunci când te mulțumești cu puțin sau cu obiective care par rezonabile, există riscul imens ca tu să nu obții nici măcar acel puțin. Adică există riscul să nu te alegi cu nimic. Și atunci, ce sens mai are să îți fixezi obiective mici, dacă oricum nu le vei atinge? 

S-ar putea să spui că aici este vorba despre un fel de paradox. Cum adică să nu îți poți îndeplini dorințele mici, dacă ele sunt ușor de îndeplinit? Acest paradox are o explicație foarte logică. Hai să urmărim câteva exemple foarte simple, pentru a înțelege mai bine raționamentul. 

Să spunem că ți-ai fixat ca obiectiv câștigul de o mie de dolari. Pare un obiectiv rezonabil, de bun-simț, mult mai de bun-simț decât obiectivul câștigului de un milion de dolari. OK, te-ai oprit la obiectivul de o mie de dolari. Până aici, totul pare a fi în regulă. Numai că, de aici înainte, iată ce se va întâmpla: drumul până la obiectivul de o mie de dolari nu va fi nici el prea simplu. În orice caz, nu va fi așa de simplu încât să nu conțină nici măcar câteva obstacole, chiar și mici fiind ele. Pentru a îndepărta aceste obstacole, ai nevoie de o anumită cantitate de voință. Însă această voință lipsește. De ce lipsește? Fiindcă voința are nevoie de un combustibil foarte prețios: motivația. 

În exemplul nostru, fiind vorba despre un obiectiv modest și aparent realist (adică acel câștig de o mie de dolari), motivația este foarte mică, fiindcă, să fim serioși, cu o mie de dolari nu poți să faci mare lucru, așa că nici motive puternice pentru a-i obține nu vei avea. Prin urmare, se declanșează „lanțul slăbiciunilor”: lipsa de motivație duce la lipsă de voință, iar lipsa de voință este cauza care face ca obstacolele, chiar și mici, să rămână permanent pe drum. Rezultatul? Obiectivul de o mie de dolari nu mai poate fi atins. Și ce vei face atunci? Vei coborî orizontul de așteptare. 

Îți vei spune că poate e prea greu să câștigi o mie de dolari și îți vei stabili un nou obiectiv, ceva mai jos și aparent mai ușor de atins: opt sute de dolari. Însă și în cazul acestui al doilea obiectiv se va întâmpla la fel, adică se va declanșa același „lanț al slăbiciunilor”: lipsa de motivație duce la lipsa de voință, lipsa de voință face ca obstacolele să rămână fixate pe drum, iar obstacolele te împiedică să câștigi suma de opt sute de dolari. Și iar îți spui că poate obiectivul de opt sute de dolari este prea ambițios pentru puterile tale. 

Prin urmare, iar cobori ștacheta. Îți vei propune că vrei să câștigi, de exemplu, o sumă ceva mai mică: cinci sute de dolari. Evident, fiind vorba despre o sumă și mai mică, motivația va fi și ea mult mai mică. Voința va fi pe măsura motivației, adică foarte mică, iar obstacolele rămân la locul lor și te împiedică să atingi obiectivul de cinci sute de dolari. „Lanțul slăbiciunilor” a funcționat iar. 

Însă vine iar tentația de a coborî ștacheta și de a-ți stabili obiective din ce în ce mai mici, crezând eronat că vei reuși să găsești până la urmă un obiectiv potrivit pentru forțele tale. Îți vei propune să câștigi trei sute de dolari, apoi vei coborî ștacheta la obiectivul de două sute de dolari. Dar, din cauza „Lanțului slăbiciunilor”, iar cobori ștacheta și ajungi la obiectivul de o sută de dolari, apoi la cel de cincizeci de dolari, apoi la cel de treizeci de dolari, apoi la cel de zece dolari, apoi la… Apoi, la nimic! 

Ai tot coborât ștacheta, ai tot redus cantitatea de motivație și de voință, apoi, la final, te-ai ales cu… zero. Această contradicție între „A dori mult, ba chiar nelimitat” și „A dori puțin și doar ceea ce pare a fi rezonabil” există la nivelul întregii societăți și s-a manifestat într-un context istoric pe care toată lumea îl cunoaște. 

Hai să ne gândim puțin la dihotomia Capitalism - Comunism. Azi știm bine că dezideratul comunismului este un eșec lamentabil. De ce? Fiindcă în comunism oamenii erau îndemnați, ba chiar forțați, să își dorească puțin, să se limiteze la un anumit prag. Comunismul ducea o luptă declarată împotriva celor care își doreau mai mult, mereu mai mult, fără limite. 

Era clar că o astfel de concepție („Dorește-ți puțin și nu visa la mai mult!”) era din start sortită eșecului. Prin urmare, comunismul a căzut. Comunismul este un experiment eșuat. 

Capitalismul, dimpotrivă, a rezistat. Și va rezista. De ce? Fiindcă adevărata fire a oamenilor se manifestă prin dorința fierbinte de a obține mai mult, mereu mai mult, fără limite, fără praguri impuse sau auto-impuse, fără ștachete care să coboare mereu tot mai jos. Deviza capitalismului este: „Mai sus, mereu mai sus! Mai mult, mereu mai mult!” 

Istoria a dovedit deja că ideea corectă este aceasta: „Stabilește-ți obiective mărețe, tot mai mărețe! Urcă mereu ștacheta!” 

Nu este greșit să îți propui să câștigi suma de un milion de dolari! Ba chiar este indicat să ridici mereu ștacheta, adică să îți propui să lupți din răsputeri pentru un câștig mai mare de un milion de dolari. 

Cu cât obiectivul tău este mai mare și aparent mai lipsit de rațiune, cu atât motivația ta crește. Cu cât motivația ta crește, cu atât voința ta crește și ea. O voință în continuă creștere te susține continuu pe drumul spre cele mai ambițioase și mai mari țeluri ale tale. 

Țintește mereu treapta cea mai de sus și vei câștiga!

Claudiu Neacșu