Cele trei creiere...

Oamenii știu că au un singur creier. Aceasta este ideea răspândită în toată lumea. Eventual, mai știu că există două emisfere cerebrale. Oamenii, în viața cea de toate zilele, folosesc chiar și expresii cum ar fi „Ăsta nu are creier deloc.” sau „Îți mai trebuie mult creier.” 

Elevii, la școală, sunt îndemnați mereu să își folosească așa cum trebuie creierul. În spațiul științific, în primul rând, se vehiculează teorii privitoare la procentul de creier pe care îl utilizăm cu adevărat. Una dintre teorii spune că noi ne folosim de fapt doar zece la sută din creier. Alte teorii spun că în realitate folosim un procent mai mare din creier. 

Însă eu cred că există ceva mult mai interesant referitor la creier. Poate că este util să știm cât anume din creier ne folosim, această informație ajutându-ne să ne cunoaștem adevăratul potențial. Atunci când știi cât mai exact unde te afli, poți stabili cât mai exact ce trebuie să faci pentru a parcurge distanța care ți-a mai rămas. Altfel spus, atunci când știi adevăratul tău potențial, știi cât și ce anume mai trebuie mobilizat. 

Dar mai există ceva referitor la creier și care trebuie neapărat să fie cunoscut, fiindcă utilitatea acestei informații este chiar imediată. Este o informație care îi vizează pe absolut toți oamenii. Oare de ce este utilă pentru toți oamenii această informație? Hai să vedem răspunsul. 

Orice om, indiferent cine ar fi el, are de luat zilnic anumite decizii. Unele decizii sunt mai importante, altele nu. Însă, în iureșul evenimentelor zilnice, orice om, indiferent dacă el este cerșetor, director de companie sau președinte de țară, are de luat decizii. Însă nu decizia este problema, ci multitudinea de opțiuni dintre care fiecare om trebuie să aleagă. 

A ști să iei cea mai bună decizie: aceasta este adevărata problemă. Cerșetorul, adică cineva situat pe scara cea mai de jos a societății, poate avea în față o multitudine de opțiuni. Să meargă în partea de vest a orașului sau în partea de est? 

Directorul de companie, la fel, se poate vedea pus în fața situației de a alege dacă să concedieze sau nu o parte dintre angajați. Și, dacă alege să concedieze, va trebui să decidă pe cine anume să concedieze, dat fiind faptul că el îi apreciează și simpatizează pe toți angajații companiei. 

Președintele unei țări poate alege între două opțiuni: dacă să încheie sau nu alianță cu un anumit stat. 

Tu, ca om obișnuit, te poți trezi că ești nevoit să alegi: profiți de o anumită oportunitate (chiar dacă asta înseamnă să renunți la cea mai mare parte a timpului tău liber) sau nu profiți de acea oportunitate (asta însemnând să te bucuri de tot timpul tău liber). 

Pare a fi ceva simplu să iei o decizie. În realitate, este vorba despre o misiune extraordinar de complicată. Oare de ce? Un răspuns la această întrebare este obiceiul creierului de a considera că unele lucruri sunt mai importante decât altele. Mai mult, creierul nu se comportă ca o unitate compactă, ca un organism unit. Dimpotrivă, în creier par să existe forțe care vin în conflict unele cu altele. 

Îți dau acum un exemplu foarte simplu, ca să înțelegi bine această idee. Să spunem că vrei să pornești o afacere foarte profitabilă pentru tine. O parte a creierului îți spune că va fi minunat atunci când vei obține profit și vei putea putea să îți îndeplinești foarte multe dorințe. Însă o altă parte a creierului îți spune că în afacerea asta va trebui să riști o anumită sumă de bani, neavând nicio garanție că îți vei recupera acești bani. 

Și astfel pornește conflictul între cele două părți ale creierului: cea care este încântată de perspectiva câștigului și cea care este înspăimântată de perspectiva pierderii. O decizie care ar fi trebuit să fie simplă s-a transformat în ceva foarte complicat. 

Această complicare se întâmplă din cauză că nu avem un creier care funcționează ca un tot unitar, ci avem mai multe creiere, mai multe forțe care intră în conflict între ele. Astfel, primul creier este cel care dorește numai siguranță și caută să evite din toate puterile tot ceea ce înseamnă risc, pierdere, eșec, nesiguranță. Acest creier te determină să fugi de deciziile riscante sau de orice fel de pedeapsă. 

Al doilea creier este cel care dorește să obțină numai ceea ce se poate obține acum. El funcționează după principiul „Trăiește clipa și nu te mai gândi la viitor!” Acest creier dorește experiențe pozitive și plăcute, dar care se pot produce azi, în acest moment. El te determină să cauți numai munca ușoară, cea care îți aduce rezultate mici și imediate, chiar acum. Chiar dacă rezultatele sunt mici, acest creier este mulțumit. Pentru el, important este ceea ce primește îndată, fără să aștepte deloc, fără să se preocupe de ceea ce va fi în viitor. Pentru al doilea creier, momentul cel mai bun de care trebuie să te bucuri este acum, nu mâine, nu în viitor. 

Cu totul altceva se întâmplă în cazul celui de-al treilea creier. Dacă primul creier evită din toate puterile riscul, iar al doilea creier caută numai bucurii sigure și obținute pe loc, al treilea creier funcționează pe baza principiului „Viitorul este foarte important și el trebuie clădit pas cu pas, începând de acum.” Al treilea creier nu se teme deloc de planurile pe termen lung și foarte lung. Dimpotrivă, el este bucuros să participe la proiecte ale căror rezultate nu se văd deloc acum, dar care pot deveni reale cândva, în viitor. 

Ei bine, după ce ai văzut cum funcționează cele trei creiere, îți poți explica mult mai ușor de ce anume unii oameni nu se pot decide sau se decid foarte, foarte greu atunci când, de exemplu, întâlnesc o oportunitate care i-ar putea ajuta. 

Tu, de fiecare dată când simți că nu știi ce decizie să iei, amintește-ți de cele trei creiere. Unul îți spune să fugi de orice fel de risc, altul îți spune să cauți numai avantajele imediate, iar altul îți spune că este bine să vezi și pe termen lung. 

Fă în așa fel încât să le armonizezi pe cele trei creiere. După ce ele nu vor mai fi în conflict, vei putea lua cea mai bună decizie.

Claudiu Neacșu

Ingredientul secret...

Toți vor să se bucure de succes. După ce scopul este atins, bucuria atingerii acestui scop depășește amintirea obstacolelor pe care a trebuit să le înfruntăm. 

Dar, până când ajungi să te bucuri de realizarea visului tău, este foarte posibil să ai de-a face cu obstacole așa de crunte, încât încrederea cu care ai pornit la drum să se clatine la modul cel mai serios. 

Lipsa de rezultate imediate produce frustrare. E și normal să fie așa. Pornești la drum cu încredere foarte mare în tine și în forțele tale, apoi această încredere se poate diminua, din cauza dificultăților. 

Și ce crezi că se întâmplă după ce scade încrederea? Apare tentația de a renunța la visurile tale. Cu cât dificultatea de a atinge un scop este mai mare, cu atât această tentație de a renunța crește. Vine chiar un moment în care să ai impresia acută că nu vei reuși niciodată să îți îndeplinești visul. 

Într-adevăr, drumul spre succes nu este o linie dreaptă sau o cărare bătută. Nu este nici măcar un drum pe care toate lucrurile să vină de la sine, fără efort, fără sacrificii. Pe drumul spre succes poți să urci, dar, de foarte multe ori, poți să și cobori. Este nevoie de efort pentru a reuși să rezolvi cele mai grele provocări care pot să apară. 

Lupta pentru atingerea succesului nu este doar idealism și fericire, ci și o rutină nesfârșită prin care te îmbărbătezi să faci față descurajării. Succesul are un preț pe care numai învingătorii sunt dispuși să îl plătească. Câștigătorii sunt cei care rămân pozitivi chiar și atunci când au de-a face numai cu eșecuri. 

Pentru cineva care nu este obișnuit cu ceea ce înseamnă gândirea pozitivă, o astfel de atitudine este de neînțeles. Cum adică să rămâi pozitiv chiar și atunci când suferi eșec după eșec? Ei bine, atitudinea este cea care determină aptitudinea de a obține succesul. Învingătorii rămân inspirați și dornici de aventura succesului chiar și atunci când toate străduințele par să nu dea niciun rezultat. 

Pentru luptători nu există teama de eșec, ci numai temerea de a nu se opri vreodată din înaintare. Acest fel de gândire și atitudine este ingredientul secret al celor care, în cele din urmă, reușesc să urce pe o scară foarte înaltă a succesului. Ei resping mereu și mereu orice fel de atitudine de victimă, conștienți că numai consecvența în căutarea ocaziilor favorabile îi va aduce în punctul din care se întrezărește succesul. 

Învingătorii continuă să încerce chiar și după ce au încasat un număr imens de descurajări și eșecuri. Ei cred cu tărie că următoarea șansă se poate ascunde după următoarea cotitură. Chiar dacă ar fi ca toți oamenii din jurul lor să le spună de mii de ori „Renunță!”, ei tot nu s-ar gândi vreodată să renunțe. 

Înțelegi tu oare esența acestei atitudini? În vârful muntelui ajungi numai dacă pornești la drum cu ideea de a încerca încă o dată, apoi încă o dată, apoi încă o dată, la infinit sau până când îți atingi scopul. În vârful muntelui ajungi numai dacă dai dovadă de statornicie. 

Pentru a persevera nu ai nevoie să urmezi o facultate anume, să îți dai doctoratul în cine știe ce domeniu sau să posezi din naștere niște calități extraordinare. Pur și simplu trebuie să vrei să perseverezi și să fii conștient că acest instrument minunat care este statornicia depinde numai de voința ta. În plus, gândește-te că, după ce îți stabilești un scop, dar apoi renunți la el, nu vei ști niciodată ce s-ar fi putut întâmpla dacă ai fi perseverat și nu te-ai fi oprit. Nimeni nu poate ghici viitorul, în așa fel încât să știe dacă e cazul să renunțe sau nu. 

Ia spune, de câte ori ai auzit până acum oameni care, dacă întâlneau o anumită oportunitate, începeau aproape imediat să vină cu scuze de genul „Știi, eu nu sunt sigur dacă o să reușesc sau nu, așa că nu mă bag...”? Păi tocmai asta e ideea. Nimeni nu poate ști ce anume se va întâmpla în viitor, dacă va reuși sau nu într-o anumită acțiune. Iar atitudinea de renunțare din motiv că viitorul este necunoscut este total greșită. Gândește-te ce regret mare te poate chinui după ce constați că, dacă ai fi încercat, ai fi reușit. Sau, mai rău, ce cruntă ar fi dezamăgirea după ce vezi cum alți oameni au reușit exact acolo unde ai renunțat tu. 

Succesul depinde de maniera în care vezi lucrurile. Dacă pentru tine contează numai măreția scopului final, nu te mai temi să întreprinzi acțiuni îndrăznețe, chiar dacă știi foarte bine că mai poți să cazi uneori. Rezultatele se extind pe măsura antrenării spiritului sincer și dedicat unei cauze mărețe. Victoria vine pentru cei care văd dintr-un unghi pozitiv chiar și ideea de nesiguranță a unei oportunități. 

De fapt, învingătorii știu un singur lucru: să continue până la victorie, chiar dacă momentan victoria pare a fi imposibilă. Aceasta este atitudinea care face diferența dintre cei care, totuși, reușesc să avanseze în viață și cei care rămân într-o zonă mai obscură, fără satisfacții deosebite, fără provocări care să merite. 

Trebuie să știi că, dacă persiști destul de mult, obții ceea ce îți dorești. Adevăratul potențial se valorifică numai prin acțiune continuă, răbdătoare, însoțită de entuziasmul luptei. După ce îți propui ceva, mai este nevoie de acțiune, de perseverență și de curajul de a face față temerilor care te pot încerca pe drum. Acționează ordonat, cu înțelepciune, cu rigurozitatea și calmul învingătorilor. Vei constata cum inevitabil apare acea acumulare, apoi amplificare de rezultate care îți permit să câștigi. Da, este nevoie din partea ta și de o anumită investiție de cinism cu care să înfrunți obstacolele, însă doar așa poți depăși gândurile de renunțare, piedicile care vor să te oprească, acțiunea nefastă a nehotărârii. 

Realismul exagerat înseamnă să te împiedici de exact ceea ce nu este esențial pentru obținerea succesului, așa că decide acum să te mobilizezi și să te implici cu toate puterile pentru a birui groparii dorinței și pentru a face saltul calitativ spre viața pe care o dorești. 

Claudiu Neacșu

Popasuri multe...

Atunci când ai de îndeplinit un proiect foarte ambițios, ai nevoie și de foarte multă motivație, adică de acea putere interioară care să te susțină ferm în acțiunile pe care le întreprinzi. Cu cât motivația este mai mare, cu atât puterea ta de a acționa este mai mare. 

Eficiență stă în motivație. La rândul ei, motivația trebuie să primească o cantitate nelimitată de ambiție și dorință. 

Oare cum ai putea să fii motivat dacă nu îți dorești ceva cu ardoare? 

Dorința este un declanșator absolut necesar atunci când vrei să faci primul pas pe un drum la capătul căruia se află un scop mare. Forța dorinței poate fi comparată cu forța adevărului. Atunci când mizezi pe o dorință care vibrează încontinuu în interiorul tău, mintea conștientă poate intui mult mai ușor procesul de construire a succesului. 

Dorința fierbinte merge mână în mână cu încrederea în sine și respinge orice factor care nu te poate ajuta în îndeplinirea ei. Motivația te împinge înainte. După ce ai hotărât că vrei să faci ceva și să îți îndeplinești scopul, îți rămâne să faci primul pas. Mai departe, nimeni din exteriorul tău nu poate influența vigoarea cu care înaintezi, dacă tu nu vrei să ai parte de o astfel de influență. 

Ești independent în ceea ce întreprinzi. Prin urmare, cineva aflat în exteriorul tău nu te poate motiva la fel de bine cum ai face-o tu însuți, folosindu-ți combustibilul interior care este dorința de a reuși. Organizarea eficientă a acțiunilor este strâns legată de modul în care reușești să stăpânești toate posibilitățile prin care eșecurile să devină lecții prețioase, cu o învățătură clară și obligatorie, cea capabilă să te dirijeze pe drumul neîntrerupt spre îndeplinirea visului tău arzător. 

Dacă ai un obiectiv clar, motivația necesară pentru a-l atinge îndepărtează sigur energia mentală negativă care te-ar putea ține pe loc. Vei face tot ceea ce este necesar pentru a reuși. 

Există trei factori care transformă motivația într-un instrument extrem de puternic de atingere a succesului. 

Primul factor este viziunea clară a ceea ce vrei să obții. După ce știi clar ceea ce vrei, intră în scenă cel de-al doilea factor, adică imaginea mentală clară a ceea ce vrei să obții. După ce îți spui că vrei, de exemplu, să câștigi un milion de dolari, această viziune trebuie completată cu o imagine cât mai detaliată despre modul în care te vei bucura de suma de un milion de dolari. 

În felul acesta se cristalizează cel de-al treilea factor, adică dorința puternică de a avea un milion de dolari. Cineva se plânge că nu a obținut rezultatele pe care și le-a dorit. Dar, dacă îl întrebi despre motivația lui, vei constata că aceasta lipsește sau există într-o cantitate foarte mică. Motivația firavă produce rezultate firave. Motivația arzătoare produce rezultate uriașe. 

Uită-te puțin la notele pe care le iau elevii dintr-o clasă. Cei care sunt foarte motivați să învețe obțin note foarte bune. Cei care nu găsesc nicio plăcere și nicio motivație în acțiunea de învățare primesc, evident, note foarte mici. Notele sunt diferite, așa cum și motivațiile fiecărui elev sunt diferite. 

Ambiția și entuziasmul sunt prezente în mod activ acolo unde motivația este și ea prezentă. Omul motivat foarte puternic face tot ceea ce este nevoie pentru a-și atinge scopul. El nu mai ține cont de faptul că anumite acțiuni pot sau nu să îi facă plăcere. Motivația poate ține loc de plăcere, dacă este bine hrănită și adusă la dimensiuni colosale. Gândul la viitoarea mare plăcere a trăirii reale a visului este prin el însuși o motivație capabilă să te dinamiteze. Omul motivat vede deja în mintea lui rezultatul care va veni cândva, în viitor. Cei nemotivați nu sunt capabili să mențină în mintea lor o imagine a unui viitor care încă nu există, dar este pe cale de a fi construit. 

Poți să consideri că motivația este un instrument de care are nevoie orice om care dorește să pășească pe un drum mai bun. Acest instrument trebuie însă să fie întreținut. Astfel, după ce ți-ai stabilit, de exemplu, scopul de a ajunge să câștigi un milion de dolari, care este uriaș, desigur, un pas necesar ar fi să împarți acest obiectiv uriaș în obiective mai mici, în așa fel încât fiecare obiectiv mai mic să fie mai ușor de atins. 

Îți stabilești, să spunem, o mie de obiective de câte o mie de dolari. În felul acesta nu te mai copleșește grandoarea obiectivului de un milion de dolari și te poți concentra mai lejer asupra fiecărui obiectiv de câte o mie de dolari. Este mai ușor să îți menții motivația pentru a cuceri obiectivul de o mie de dolari, apoi următorul obiectiv de o mie de dolari și tot așa. Un obiectiv mai mic, dar sumă din șirul de obiective care compun obiectivul cel mare, te ajută să simți că este mai ușor de îndeplinit chiar obiectivul cel mare. În afară de asta, dacă ai în față un obiectiv mai mic, îți vine mai ușor să îl duci la capăt. 

Este foarte important să termini ceea ce începi. Fiecare obiectiv mic este un antrenament excelent prin care să îți dezvolți capacitatea de a duce la capăt orice alt proiect pe care vei mai dori să îl dezvolți, chiar și un proiect de mărime uriașă. Este extrem de important să ajungi la linia de sosire. Mai trebuie să știi ceva despre importanța asocierii tale cu oameni care sunt mânați de ambiții mari și de motivații pe măsură. Caută mereu compania unor astfel de oameni! Motivația este contagioasă. Și întotdeauna vei avea nevoie de mai multă astfel de contagiune. 

Pe lângă asocierea cu oameni pozitivi, mai trebuie să faci în așa fel încât să valorifici la maxim fiecare oră a zilei. Dacă îți consumi timpul cu lucruri inutile, apare lenea, iar lenea duce la lipsă de motivație. Fii tot timpul ocupat și ține-ți ochii pe țelul tău, chiar dacă întâmpini dificultăți foarte mari sau ai impresia că nu vei reuși să atingi succesul. 

Împarte-ți perseverența în popasuri multe și mici și sigur vei dobândi un succes uriaș!

Claudiu Neacsu

Bagheta magică...

Aproape că nu este zi în care să nu auzi pe cineva că nu se simte bine. Sau, dimpotrivă, îl auzi că se simte foarte bine. Altcineva îți poate declara că se simte cam trist sau deprimat. Un altul spune că se simte plin de voie bună. 

Dacă tu îți simți sufletul plin de entuziasm, obții rezultate mult mai bune atunci când te angrenezi într-o anumită activitate. Prin urmare, eficiența poate fi o urmare firească a stării tale sufletești. 

Optimism și voie bună = eficiență. 

Pesimism și tristețe = lipsă de eficiență. 

Dar oare există un alt element care să influențeze starea ta sufletească? Desigur. Se poate spune că dispoziția sufletească depinde și de imaginație. E așa de simplu! Imaginația este un stimulent destul de serios al stării pozitive din sufletul tău. 
Dacă îți imaginezi plin de încredere că totul va decurge așa cum vrei tu, chiar dacă de multe ori ai de-a face și cu obstacole destul de mari, starea ta interioară se va modifica în conformitate cu această imaginare plină de încredere a unui viitor mult mai bun. Prin urmare, vei acționa cu mult mai multă tragere de inimă, vei munci mai mult, vei simți mai puțin oboseala (sau chiar deloc) și vei putea trece tot mai multe puncte pe lista realizărilor tale. 

Imaginația se produce în mintea ta, însă de acolo, din minte, pornește energia care face mâna să acționeze, cu rezultate concrete în plan material. Hai să ne gândim puțin la exemplul unui halterofil. Dacă, în timpul antrenamentului, halterofilul își imaginează cu încredere și entuziasm că va fi în stare să ridice greutăți din ce în ce mai mari, asta se va întâmpla și în realitate. Imaginația are loc în minte. Înainte de a reuși concret să ridice greutăți mai mari, halterofilul doar își imaginează ceea ce își dorește și nimeni nu poate să vadă ceea ce el își imaginează. Însă, în etapa următoare, alți oameni văd înmărmuriți cum halterofilul ridică greutăți pe care oamenii obișnuiți nu le pot ridica. De acolo, din minte, imaginația a trecut în planul material, adică acolo unde poate fi văzută ca ceva real, palpabil, de necontestat. 

Lucrurile se întâmplă așa cum imaginația își dorește. Dacă îți dorești ceva, important e să îți dorești cu foarte mare putere, ca și cum nimeni și nimic nu te poate împiedica să îți vezi visul îndeplinit în realitate. Din acel moment al dorinței maxime începe să se întâmple miracolul de a face lucrurile să se întâmple. 

Hai să vedem ceva mai detaliat cum anume trebuie să se desfășoare imaginația. Să revenim la exemplul cu halterofilul, deoarece este mai ușor de înțeles. Să spunem că halterofilul vrea să stabilească un nou record mondial, adică să ridice o greutate pe care niciun alt halterofil înaintea lui nu a mai reușit să o ridice. El își imaginează momentul victorios în care ridică deasupra capului greutatea imensă, apoi își imaginează cu cât mai multe detalii momentul în care urcă pe podiumul învingătorilor, iar oamenii îl aclamă plini de uimire și de admirație. 

Însă acest moment de imaginație poate să dureze foarte puțin. De ce? Deoarece halterofilului i se pare că ar fi prea frumos să se întâmple și în realitate așa ceva. Acțiunea de a-și imagina marele lui succes durează foarte puțin, astfel că el va trece la țeluri mai mici, mai ușor de îndeplinit. Și își canalizează energia spre atingerea acelor țeluri mici. Evident, rezultatele pe care le va obține vor fi la fel de mici. Îndoielile au stricat visul magic, l-au făcut să dispară. Odată cu visul magic a dispărut și energia necesară pentru a face performanță. 

Tu poți oricând să îți imaginezi ce minunat ar fi dacă ai câștiga un milion de dolari. Îți poți imagina cu lux de detalii care va fi stilul tău de viață atunci când ai un milion de dolari. Este visul tău magic. Dacă însă lași îndoielile (adică gândurile de genul „Ei, nu am cum să câștig eu un milion de dolari…” sau „Eu niciodată nu voi câștiga un milion de dolari!”), visul magic este distrus. În locul lui rămâne doar o dorință anemică și o energie extrem de scăzută pentru a realiza lucruri mari. Îți vei fixa scopuri ceva mai mici și realiste (cum ar fi un câștig de o mie de dolari, care pare mult mai ușor de obținut) și vei obține lucruri mici. De ce? Deoarece ți-ai distrus visul cel mare și magic. 

Și totuși, dacă vrei să ajungi să îți îndeplinești un vis uriaș, trebuie să eviți greșeala celor care își distrug visurile. Ai un vis uriaș și care altora li se pare prea mare, nerealist sau imposibil de îndeplinit? Dacă răspunsul este da, atunci păstrează acest vis în mintea și în imaginația ta. Păstrează-l mult timp, permanent, până când se îndeplinește. Orice s-ar întâmpla, alege să îți păstrezi visul, în loc să-l distrugi. Cei care au reușit până acum să își îndeplinească visurile sunt cei care și-au păstrat cu mare grijă aceste visuri. În niciun caz nu le-au distrus. 

În loc să viseze doar foarte puțin, apoi să își spună că un astfel de vis nu poate fi posibil în viața reală, învingătorul continuă să viseze chiar și atunci când realitatea îi este potrivnică. Posibilitatea de materializare a unui vis devine certitudine pe măsură ce menții visul în imaginația ta. Cu cât îl menții mai mult timp, cu atât se măresc șansele ca el să se materializeze. 

Una dintre cele mai grave greșeli este să-ți subestimezi puterea visului. Procedează și tu ca învingătorii! Visul tău are nevoie de hrană, iar această hrană este compusă din atenția pe care i-o acorzi, din sentimentele pe care le trăiești, din gândurile pozitive pe care le antrenezi continuu. Aceste ingrediente reprezintă bagheta magică care va transforma în realitate visul tău. 
Bagheta magică energizează mintea și spiritul tău, iar de aici se trece ușor la acțiuni perseverente și rezultate tot mai vizibile. Minunile apar ca urmare a sentimentelor care activează visul. 

Cu cât crezi mai mult în succes, cu atât te îndrepți mai repede spre el. 

Tuturor prietenilor tăi de pe facebook le-ar fi de mare folos să citească și ei acest articol, așa că adaugă-te acum în grupul facebook de mare succes HEYADOO - MEGAFLUX (peste 100 000 de membri activi), pe linkul:

https://www.facebook.com/groups/173261983316579/

și distribuie toate postările de pe acest grup, pentru a le vedea și prietenii tăi.

De asemenea, adaugă-ți toți prietenii în grupul facebook HEYADOO - MEGAFLUX, pentru ca ei să găsească și mai ușor postările de pe acest blog.

Clic aici și creează comunitatea ta specială!

Claudiu Neacșu
Inițiator și Administrator al Grupului HEYADOO - MEGAFLUX
https://www.facebook.com/groups/173261983316579/