De unde vine puterea...

Lumina care vine de la soare pătrunde prin fereastra casei tale și luminează camera în care stai. 

Tu îți poți imagina viața în absența luminii? Îți poți imagina cum ar fi să stai tot timpul în întuneric? 

Lumina soarelui este binefăcătoare. Fără ea, viața noastră ar fi imposibilă. Toți oamenii știu ce înseamnă lumina. Dar oare știu toți oamenii ce înseamnă cu adevărat lumina? Le-ar folosi la ceva dacă ar ști și ce înseamnă lumina din punct de vedere fizic? 
Oamenii sunt mulțumiți să știe că soarele este disponibil gratis pentru ei, în fiecare zi, asigurându-i că, după ce trece noaptea, le va oferi din plin lumină. Unii oameni sunt mai sensibili la lumina soarelui, astfel că sunt nevoiți să o evite, oarecum. Însă și ei au nevoie, până la urmă, de soare. Oare cum ar fi vacanțele noastre dacă nu ar fi soarele care să ne învăluie pe plaje cu razele lui? Cum ar fi viața noastră dacă am trăi într-o noapte continuă? 

Lumina este inofensivă și binefăcătoare. Nimeni nu ar putea concepe cum ar fi să trăiască fără această radiație electromagnetică. Noi știm că putem să vedem lumina, fără să ne gândim prea des că mai există și lumini invizibile, pe care nu le putem vedea: lumina infraroșie sau lumina ultravioletă. 

Imaginează-ți o rază de lumină. O poți vedea. Dacă o poți vedea, înseamnă că ea este reală. Raza de lumină poate trece prin geamul ferestrei tale. Dacă nu ar trece, în camera ta ar fi întuneric, deși afară este ziuă, iar soarele luminează tot ceea ce se află dincolo de fereastră. 

Acum imaginează-ți o rază de lumină care se oprește asupra unei bucăți de tablă. Poate să treacă dincolo de tablă această rază de lumină? Nu poate. Toată lumea știe că nu poate. Raza de lumină este compusă din fotoni, adică din cuante de lumină. 

Numele „foton” vine din limba greacă, de la cuvântul „phos”, care înseamnă „lumină”. Toate formele de lumină (vizibilă, dar și invizibilă) se compun din fotoni. Lumina care vine de la bec este incoerentă. La fel este și lumina de la soare. Incoerent înseamnă lipsit de închegare, fără șir, fără consecvență. Din cauza acestei incoerențe, lumina care pornește de la bec, de exemplu, nu poate să străpungă pereții sau mobilierul din camera ta. 

Incoerența înseamnă lipsă de forță. Lumina obișnuită (incoerentă) este lipsită de forță. 

Cu totul altceva se întâmplă în cazul laserului. Toată lumea a auzit de laser. Un dispozitiv optic generează un fascicul coerent de lumină. Cam acesta este principiul de funcționare al laserului. Mai simplu spus, laser înseamnă lumină coerentă, disciplinată, respectiv fotoni care se propagă toți în același fel, disciplinați. Și mai simplu spus, fotonii care acționează toți la fel, nu fiecare după cum vrea, constituie laserul. 

Ca să înțelegi și mai bine ce înseamnă laserul, gândește-te la 100 de soldați care stau în curtea unei unități militare. Fotonii luminii obișnuite sunt ca soldații care nu primesc niciun ordin, de la nimeni. Ei fac ce doresc: stau de vorbă, se plimbă, se întind pe jos, fumează, etc. Eficiența acelui grup de 100 de soldați este minimă. Noi doar îi vedem și atât. 

În cazul laserului însă, fotonii se comportă cu totul altfel. Ei se disciplinează exact ca cei 100 de soldați pe care îi aliniază ordinele unui ofițer. Grupul celor 100 de soldați devine brusc disciplinat și eficient. Soldații acționează toți conform unui singur ordin, nu fiecare după cum îl taie capul. Prin urmare, eficiența acestui grup de soldați este maximă. Fiecare soldat, luat individual, are o putere foarte mică. Însă faptul că toți soldații acționează ca și cum ar fi unul singur duce la o putere extrem de mare a întregului grup. 

Fiecare foton (adică fiecare component al luminii) are o putere extrem de mică, așa de mică încât nici nu poate fi luată în considerare. Gândește-te și tu: dacă nici măcar o rază obișnuită de lumină nu are efect asupra unei bucăți de metal, cum ar putea avea vreun efect un biet foton? Ei bine, asta face laserul: aliniază fotonii, îi face să acționeze toți la fel. Laserul reușește să străpungă chiar și metalul. Îți dai seama ce forță imensă presupune acțiunea de a străpunge metalul? De unde vine forța asta? 

Fiecare foton este total neputincios. Și atunci, care este secretul puterii uriașe a laserului? Oare de ce, după ce se aliniază și se disciplinează fotoni neputincioși, rezultă o putere capabilă să străpungă metalul? Cum este posibil ca, din unirea mai multor neputințe, să rezulte o putere uriașă? 

Secretul stă în DISCIPLINĂ. Ceea ce este mic nu are putere. Fiecare foton NU are putere. Însă disciplinarea fotonilor duce la putere. 

Fiecare om, luat individual, nu are cine știe ce putere. Însă mai mulți oameni, dacă acționează toți și în același timp, generează o putere uriașă. Secretul este ca acei oameni să gândească LA FEL și să acționeze LA FEL. 

Poate un singur om să ridice un pietroi cu greutatea de o mie de tone? Nu poate! Omul este prea slab ca să ridice acest pietroi. Acum imaginează-ți că o mie de oameni stau aliniați lângă pietroi, iar fiecare om vine și încearcă să ridice singur pietroiul. Va reuși măcar unul dintre ei să ridice pietroiul de o mie de kilograme? Nu va reuși. Dar hai să vedem dacă TOȚI cei o mie de oameni acționează ÎN ACELAȘI TIMP pentru a ridica pietroiul de o mie de kilograme. Vor reuși ei să ridice pietroiul? Da, îl vor ridica foarte ușor. 

Din aceste exemple trebuie să înțelegi ceva foarte important. Nu contează cât de mici sunt forțele unor acțiuni individuale sau ale unor oameni. Important este ca aceste forțe să se unească, să se disciplineze și să se alinieze perfect. Din unirea multor forțe mici rezultă o putere uriașă. 

O mare greșeală pe care o fac unii oameni este să subestimeze rezultatele mici sau puterile mici. Tu trebuie să eviți această greșeală! Nu rezultatele mici sunt importante, ci ceea ce rezultă din unirea acestor rezultate mici. 

În loc să subestimezi rezultatele mici, mai bine gândește-te la puterea uriașă a rezultatelor mici, multe, repetate la infinit. 

Unirea este putere! 


Claudiu Neacșu

Lingoul de aur...

Prea mulți oameni se plâng de sărăcie, de lipsuri, de condiții vitrege de viață. Prea mulți oameni dau vina pe probleme care vin întotdeauna de undeva din exteriorul lor. Prea mulți oameni țin mereu apăsat degetul pe butonul unei alarme care, de cele mai multe ori, se dovedește a fi falsă. 

Într-adevăr, intențiile de bine nu se materializează întotdeauna și pentru toți. Însă asta nu înseamnă că nu trebuie să căutăm adevărata cauză a lucrurilor. 

Imaginează-ți că ai în casă un lingou de aur, iar valoarea acestui lingou este de 1 milion de dolari. Altfel spus, după ce vinzi lingoul de aur, tu te alegi cu 1 milion de dolari. Însă, până în momentul în care reușești să faci vânzarea acelui lingou de aur, posibilitățile tale de trai sunt foarte modeste. 

Hai să spunem că o duci greu, te zbați să achiți facturile și datoriile. Lingoul de aur se află în casa ta, ascuns într-un dulap, într-un loc pe care numai tu îl știi. În același timp, faci eforturi să ieși din condiția ta precară. Timpul tău zilnic se împarte între mersul la job și căutarea persoanei care va putea cumpăra lingoul tău de aur. Problema este că nu reușești să găsești foarte ușor persoana care să cumpere de la tine lingoul de aur. 

Rămâne însă această întrebare: atâta vreme cât tu ai în casă un lingou de aur în valoare de 1 milion de dolari, dar încă nu ai găsit pe nimeni care să îl cumpere, tu ești un om sărac sau bogat? Răspunsurile ar putea fi diferite. 

Care este situația materială a unui om care abia reușește să își plătească facturile, deși în dulapul din casă are un lingou de aur în valoare de 1 milion de dolari? Unii ar spune că ești sărac până în momentul în care reușești să găsești cumpărător pentru bucata de aur. Alții ar spune că de fapt ești mereu bogat, deoarece ești proprietarul acelei bucăți de aur. 

Oare care este adevărul? Ești bogat sau ești sărac? Dacă tu știi că ai o bucată mare de aur și o ții ascunsă în dulap, măcar ai la dispoziție un început de la care poate porni ceva imens. Ne-am putea întreba ce se întâmplă cu cineva care are în casă o bucată mare de aur, în valoare de 1 milion de dolari, ascunsă bine într-un dulap, însă nu știe nimic de existența acelei bucăți de aur? Situația asta chiar ar fi tragică. 

Acest exemplu cu lingoul de aur are rol educațional, adică vrea să îi facă pe toți oamenii conștienți de comoara pe care o posedă, dar care stă nefolosită sau nevalorificată. 

Partea tristă este că foarte mulți oameni nici măcar nu sunt conștienți că dețin o comoară a cărei valoare este așa de mare, încât cu greu poate fi estimată. Ei fac eforturi imense să obțină succes sau prosperitate prin exploatarea unor resurse care se află undeva foarte departe, ignorând exact ceea ce se află lângă ei și este cu adevărat valoros. 

Tu ce-ai putea spune despre cineva care deține în casă un lingou de aur, însă nu face niciun efort pentru a găsi un cumpărător, deoarece nici măcar nu știe că deține un lingou de aur? Probabil ai încerca să îi explici că este cazul să facă ceva în privința bucății de aur, adică să înceapă urgent să caute cumpărătorul pe care l-ar putea interesa acea bucată de aur. Dar mai întâi trebuie ca deținătorul aurului să meargă exact la dulapul în care se află aurul, să-l deschidă și să se convingă că într-adevăr acolo este aur. 

Hai să vedem în ce constă de fapt acea valoare uriașă pe care o deții chiar în acest moment și te așteaptă să o folosești. Toată lumea este de acord cu faptul că prosperitatea este un rezultat, iar rezultatele apar datorită ideilor bune. Dar ce sunt ideile bune sau, mai exact, cum apar ele? 

Ideile izvorăsc din gândurile tale. Cu cât gândești mai mult și mai eficient, cu atât emiți idei mai bune. Cu cât ideile bune apar în număr mai mare și în ritm mai rapid, cu atât mai repede găsești cele mai potrivite și mai eficiente căi de obținere a succesului și prosperității. 

Să ne întoarcem puțin la modul în care funcționează creierul. Eu am încercat odată să-mi imaginez cam ce înseamnă numărul uriaș de circa o sută de miliarde de neuroni aflați în creierul uman. O cale de a-ți imagina așa ceva este să te pui în situația de a număra câte un neuron în fiecare secundă. Dacă ai putea face așa ceva, ți-ar lua cel puțin trei mii de ani ca să numeri toți neuronii din creierul tău. Trei mii de ani, secundă după secundă! După ce mi-am dat seama cam ce înseamnă asta, m-am cutremurat. 
Dacă e să ne gândim și la numărul conexiunilor posibile dintre neuroni, rezultă ceva colosal, o putere uriașă care zace în noi. Folosesc cuvântul „zace”, deoarece foarte mulți oameni nu sunt conștienți de această putere din interiorul lor și, prin urmare, nici măcar nu știu că pot oricând să o folosească spre propriul lor bine. E ca și cum ar poseda un lingou de aur, dar nu îi exploatează valoarea. 

Inteligența ta este aurul tău cenușiu. Spre deosebire de un simplu lingou de aur, aurul cenușiu NU se epuizează niciodată. Numărul conexiunilor posibile dintre neuroni este așa de mare încât, oricât de multe idei excepționale ai emite (ca urmare a acestor conexiuni), întotdeauna rămân multe alte idei pe care ai mai putea să le găsești. 

Gândește-te cum ar fi să scoți aur dintr-o mină, iar aurul acela nu se termină niciodată. Chiar dacă vagoanele în număr nelimitat scot continuu aur din mină, cantitatea de aur este la fel de mare. 

De fiecare dată când înveți ceva nou sau găsești o idee excelentă, asta se întâmplă deoarece niște neuroni s-au conectat în moduri în care până atunci nu existau. 

Numărul conexiunilor neuronale este inepuizabil. Aceste conexiuni reprezintă aur, deoarece din ele pot rezulta valori cu corespondent material în lumea din jurul nostru. 

Folosește-ți aurul cenușiu! 

Claudiu Neacșu

Cum să învingi lenea...

Este foarte plăcut să știi că ai cumpărat un automobil de calitate extra. 

Dacă ar fi să alegi între un automobil produs de o firmă japoneză și unul produs de o firmă din altă țară, ce ai alege? Cele mai mari șanse sunt să alegi automobilul produs de firma japoneză. 

Toată lumea știe ce bune sunt automobilele, calculatoarele, motocicletele sau televizoarele produse în Japonia. Când spunem „Japonia”, spunem „calitate”. 

În urma unui dezastru (cele două bombe atomice aruncate asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki), națiunea japoneză a reușit să renască în mod uluitor. În fiecare japonez par să existe calități care cam lipsesc la alte nații: hărnicie, inteligență, seriozitate. 

Tu ce părere ai despre cineva care este foarte harnic? Îl vezi ca pe un om care trebăluiește toată ziua, ca o albină, cu dragoste de muncă, fără să-l preocupe odihna sau relaxarea. Muncă, muncă și iar muncă. 

Dacă ai citit cumva romanul „Shogun”, există acolo o scenă în care se descrie modul în care un grup de japonezi fac curățenie pe un vas. Din descriere înțelegem că nu este vorba doar despre niște oameni foarte harnici, ci despre adevărați demoni, extra-harnici, care par să fie fanatizați de ideea de muncă. Romanul „Shogun” pare să aibă scopul de a ne convinge și mai mult de faptul că japonezii au hărnicia în sânge. 

Și nu este vorba numai despre hărnicie. Noi îi percepem pe japonezi ca fiind și foarte inteligenți. Wow, ce combinație! Hărnicie și inteligență! Când vedem ce produse electronice de calitate produc japonezii, aproape involuntar le admirăm inteligența. Convingerea noastră este că acea calitate a produselor electronice (fiind vorba, până la urmă, despre electronică, nu despre un oarecare domeniu) izvorăște din inteligența japonezilor. Cineva prost sau pe care nu îl duce mintea nu prea are cum să proiecteze și să fabrice ceva așa de complex cum sunt produsele electronice. Când spui „specialist în electronică”, spui „om foarte deștept”. 

Celor mai mulți oameni le vine mai ușor să înțeleagă noțiunile „harnic” și „inteligent”. Atunci când te minunezi de cât de bun este un televizor sau un automobil produs în Japonia, îți spui: „Păi da, sunt harnici și inteligenți japonezii ăștia. Cum să nu fabrice așa ceva?” 

Eu însă înclin să cred că adevăratul secret al miracolului japonez este altul. Din momentul în care am aflat despre conceptul kaizen, am înțeles că, de fapt, renașterea Japoniei se bazează pe ceva mult mai simplu, dar, în același timp, cam greu de înțeles de către unii oameni. 

Oameni harnici și inteligenți sunt în toată lumea. Dacă este să ne gândim la numărul oamenilor harnici și inteligenți, aflăm că acest număr este mult mai mare decât al japonezilor harnici și inteligenți. Și totuși, Japonia este o putere mondială în ceea ce privește exportul produselor de calitate. 

Ca să sintetizez și să exprim cât mai simplu conceptul kaizen, aș spune cam așa: obișnuiește-te să obții zilnic acumulări foarte mici, una după alta, continuu. Câte puțin, dar zilnic! Cam acesta este kaizen. 

Eu îndrăznesc să spun că acest concept kaizen este mai potrivit pentru oamenii leneși, nu pentru cei harnici. Este ușor de înțeles ce înseamnă hărnicia: să muncești ca un bezmetic, ore în șir, zi de zi, cu pauze cât mai puține și cât mai scurte. Însă nu este deloc atractivă o astfel de hărnicie. Munca grea și continuă înseamnă oboseală. Iar oboseala înseamnă epuizare. Evident, epuizarea duce la lipsă de eficiență. Hărnicia este un fel de „hei-rup” de mobilizare 100% a forțelor și de obținere rapidă în proporție de 100% a celor mai bune rezultate. 

Ei bine, kaizen este total opus acestei idei de muncă grea. Japonezii au îmbrățișat mult mai ușor ideea de kaizen, decât ideea de muncă grea. Să progresezi în fiecare zi măcar cu 1%, NU cu 100%. Cam asta înseamnă kaizen. 

Nu e nevoie să muncești zilnic ca un fanatic și să-ți storci 100% forțele. Kaizen înseamnă să înaintezi câte puțin, dar în fiecare zi, pe termen foarte lung. În fiecare zi îmbunătățește câte ceva. Nu contează ce anume îmbunătățești. Important e să nu lași să treacă nici măcar o zi fără să aduci câte o îmbunătățire minusculă, de 1%. Azi 1%, mâine 1%, poimâine 1%. Și tot așa. 

Nu e nevoie să te întinzi la 2%. Rămâi la 1%, ca și cum ți-ar fi lene să treci la 2%. Doar 1%, dar zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, an după an. Așa vei dobândi o eficiență înspăimântătoare. 

Dacă tu muncești la un anume proiect și în fiecare zi îl îmbunătățești cu 1% (atât, cu 1%, nici măcar cu 2%), proiectul respectiv dobândește zilnic o calitate care, în cele din urmă, devine super-calitate. Degeaba încerci să dai acum, pe termen scurt, tot ceea ce e mai bun în tine. Strategia aceasta nu dă rezultate bune. În schimb, dacă progresezi și perfecționezi totul numai pe bucățele foarte mici (1% în fiecare zi) și menții zilnic acest ritm de 1% (ritmul melcului), vei constata că în timp se produc acumulări uluitoare, iar în final va rezulta un proiect care îi va uimi pe toți oamenii. 

Kaizen nu înseamnă să te forțezi să obții rapid rezultate mari și bune, ci înseamnă să ai răbdare, să te concentrezi zilnic doar la acel 1%, să înaintezi ca melcul, dar sigur. 100% și repede înseamnă lipsă de eficiență. 1% și zilnic, continuu, pe termen foarte lung, înseamnă eficiență spectaculoasă. 

De fiecare dată când te minunezi de calitatea unui televizor produs în Japonia, amintește-ți că în spatele acelei calități se află dorința de perfecționare în feliuțe mici și zilnice, de câte 1%. 

Desigur, kaizen se poate aplica în toate domeniile și pentru toți oamenii. Cine te oprește să aplici kaizen în viața ta, pentru a obține rezultate mult mai bune decât până acum? Gândește-te că, de fapt, kaizen este un fel de metodă pentru cei leneși. Trebuie să faci un efort mult mai mic atunci când te concentrezi să realizezi azi 1%, nu 100%, nici măcar 2%. Faci efortul minuscul de a înainta azi cu numai 1%. Nu trebuie să muncești mult, pentru o felie uriașă, ci muncești pentru o feliuță extrem de mică, de 1%. Dacă mesteci numai feliuțe foarte mici, dar continuu, cu pauze și relaxare după fiecare feliuță, ajungi să mesteci un număr uriaș de feliuțe. 

Oamenii harnici muncesc mult (100%). Oamenii leneși preferă să muncească puțin (câte 1%) și pe o perioadă întinsă foarte mult, iar după fiecare 1% să se bucure de câte o pauză. 

Kaizen este o metodă de a învinge lenea, dar, în mod paradoxal, nu prin hărnicie. E cam ciudat cum acest concept kaizen (parcă special destinat oamenilor leneși) i-a ajutat pe japonezi să devină super-eficienți și să uimească întreaga lume cu realizările lor. Cert este că pe japonezi i-a ajutat conceptul kaizen. La fel te poate ajuta și pe tine. Folosește-l!


Claudiu Neacșu

Care mână este mai caldă?...

Mulți oameni sunt convinși că gândurile reprezintă ceva abstract, ceva ce există în mintea noastră, idei, închipuiri fără nicio forță, fără formă, fără consistență. Oare așa să fie? Oare gândurile sunt ceva care se întâmplă fără efecte asupra lumii înconjurătoare? 

Îți propun un fel de experiment pe care îl poți face imediat. Scopul acestui experiment este să îți demonstreze clar că toate gândurile tale NU reprezintă o fantezie sau ceva abstract, imaterial. Pentru acest experiment este nevoie de încă o persoană. 
Iată cum procedezi. Stai pe un scaun sau pe o canapea, într-o stare de totală relaxare. Închizi ochii, pui ambele mâini pe genunchi și, fără să miști absolut deloc mâinile, îți imaginezi cât mai clar și cât mai puternic cum una dintre mâinile tale SE ÎNCĂLZEȘTE. Trebuie să crezi cu adevărat că numai una dintre mâini se încălzește. 

Imaginează-ți cu putere și credință cum sângele tău circulă mai intens prin mâna care vrei să se încălzească. Simte căldura care se adună în mâna la care te gândești! Gândește-te că este foarte ușor ca mâna la care te concentrezi să se încălzească din ce în ce mai tare. Imaginează-ți cu putere că mâna ta a stat lipită de un calorifer foarte fierbinte. 

Acordă-ți cel puțin 10 minute pentru acest proces de imaginație. Important este să menții măcar timp de 10 minute șirul gândurilor referitoare la mâna ta care se încălzește din ce în ce mai tare. Trebuie să-ți imaginezi cu așa de mare putere că mâna ta se încălzește, încât să simți efectiv cum mâna ta se încălzește. 

Te aștepți ca mâna ta să se încălzească și chiar așa va fi. Efectul de încălzire apare dacă tu chiar crezi că mâna se va încălzi. 

Amintește-ți cei doi factori care duc la reușita acestui experiment: imaginația și credința. Trebuie să CREZI că ceea ce îți IMAGINEZI chiar se întâmplă cu ADEVĂRAT. 

Și reține că tu nu te miști deloc. Nici cel mai mic mușchi al corpului tău nu se mișcă. Numai imaginația ta este febrilă și se îndreaptă constant asupra mâinii care se încălzește. 

După 10 minute de concentrare intensă, spune-i persoanei care participă la experiment să ia mâinile tale în mâinile ei și să încerce să își dea seama care mână este mai caldă. Vei constata că acea persoană îți va spune care dintre cele două mâini ale tale este mai caldă. Experiment reușit! Rezultatul te va uimi. Numai cu forța minții tale ai reușit să produci o modificare în corpul tău. 

Pentru ca mâna ta să se încălzească, trebuie ca sângele să circule mai intens în acea mână. 

Însă circulația mai intensă a sângelui ce este, de fapt? Este un proces real, la fel de real ca un râu care curge prin matca lui. Dacă debitul unui râu este mai mic, apoi acest debit crește brusc, poți spune că ai de-a face cu un eveniment real, care poate fi observat, de necontestat. 

În cazul experimentului tău s-a produs un eveniment la fel de real: circulația mult mai intensă a sângelui, însă nu prin tot corpul, ci numai prin mâna la care te-ai gândit tu mai intens. 

Reține: tu nu ai mișcat nici măcar cu un milimetru mâna care s-a încălzit. Și totuși, mâna s-a încălzit. Cum? Prin acțiunea gândurilor tale. Atât. 

Gândurile, deși nu pot fi văzute și nu pot fi atinse, ca și cum ar fi imateriale, produc efecte asupra materiei. În cazul experimentului nostru, gândurile tale (care par a fi imateriale, doar simple idei în mintea ta), au produs efecte reale asupra unei componente reale a corpului tău, adică asupra sângelui tău. 

Gândurile tale, deși nu pot fi atinse, au produs un fenomen real al sângelui, iar sângele poate fi atins. Altfel spus, ceva care nu poate fi atins (gândul) a influențat concret ceva care poate fi atins (sângele). Imaterialul a influențat materialul. Asta mie mi se pare uluitor. Aș putea spune că este vorba despre un alt miracol al naturii. 

Dacă vrei să ai o confirmare mai clară a rezultatelor acestui experiment, poți recurge la ajutorul mai multor persoane. Reiei procedura prin care te concentrezi la încălzirea unei mâini, doar cu forța gândului. Participanților la experiment le ceri ca, după ce ei îți ating mâinile, să noteze pe câte un bilețel ce mână li s-a părut că este mai caldă (stânga sau dreapta). Abia după ce toți au scris această informație, se desfac bilețelele. Dacă, de exemplu, din șapte participanți, șase au scris corect care mână s-a încălzit, înseamnă că experimentul este confirmat. 

Eventual, poți să scrii și tu dinainte, pe un alt bilețel, ce mână intenționezi să-ți încălzești cu puterea gândului. Și așa toți participanții la experiment se conving 100% că într-adevăr gândurile tale au produs încălzirea unei mâini. Participanții te pot vedea pe tine cum te concentrezi și cum stai total nemișcat. Ei știu astfel sigur că nu folosești niciun fel de truc pentru a-ți încălzi mâna. Participanții la experiment nu au cum să-ți ghicească gândurile. Abia după ce se deschid toate bilețelele (ale lor și al tău) ei se conving că DA, gândurile tale chiar au produs efecte reale asupra materiei din care este format trupul tău. 

Acest experiment oferă, de fapt, o lecție din care toți oamenii au de învățat ceva extrem de important. 

Gândul nu este ceva imaterial, abstract sau fantezie. Gândul este ENERGIE care, după ce este direcționată foarte precis, produce efecte reale și vizibile. 

Aceste efecte nu se limitează numai la propriul nostru trup. Gândurile produc efecte care expandează dincolo de trupul tău. Gândurile concentrate zilnic în direcția obținerii unui mare succes produc efecte în ceea ce privește toate acțiunile tale, iar acțiunile acumulate duc la rezultate din ce în ce mai mari. 

Gândurile construiesc realitatea, nu dintr-o dată, ci treptat, din aproape în aproape. 

Important este să înțelegi foarte bine și pentru totdeauna acest adevăr: toate gândurile tale sunt, de fapt, o FORȚĂ ENERGETICĂ foarte mare. 

Forța există. Totul este să te decizi să o folosești. 

Acordă maximă atenție gândurilor tale! Cu ajutorul gândurilor poți realiza multe lucruri uimitoare.


Claudiu Neacșu