duminică, 30 septembrie 2018

Femeia invizibilă...




Este foarte posibil ca tu să fi auzit de personajul numit „Omul invizibil”. Desigur, el este un personaj imaginar. Povestea lui este foarte interesantă. 

Dar de „Femeia invizibilă” ai auzit? Eu nu am auzit de un astfel de personaj, însă mi-am propus să-mi imaginez cum ar fi dacă ar exista o femeie care să stea la zece metri în fața mea și să nu o văd deloc. 

S-ar putea să te întrebi ce vreau eu să-ți spun cu „Femeia invizibilă”. Nu te mai întreba. Vei afla chiar acum răspunsul. 

Hai să facem un exercițiu foarte interesant de imaginație. Da, imaginează-ți că în fața ta se află o femeie complet invizibilă. Este o femeie tânără și care... tocmai a rămas însărcinată. 

Toți oamenii maturi știu ce înseamnă ca o femeie să rămână însărcinată. Știi și tu: o singură celulă aparținând bărbatului se unește cu o singură celulă aparținând femeii. Din unirea a doar două celule rezultă o nouă ființă umană. 

Tu ești rezultatul unirii a două celule așa de mici (mici, mici, mici de tot), încât, practic, nici nu le poți vedea cu ochiul liber. 

Hai să revenim la exercițiul nostru de imaginație. Dacă femeia care tocmai a rămas însărcinată (adică femeia care poartă în interiorul ei două celule unite) este invizibilă și stă la o distanță de zece metri în fața ta, tu nu vezi nimic, absolut nimic. Nu le vezi nici măcar pe cele două celule reunite și aflate undeva în interiorul corpului ei. Vezi doar aerul din fața ta și ce mai este prin preajmă. 

Bun, hai să continuăm experimentul imaginar. Să presupunem că în fiecare zi (DA, ÎN FIECARE ZI) ai posibilitatea să revii în același loc, la fel, la o distanță de zece metri de femeia invizibilă și însărcinată. Oare vei vedea ceva din ceea ce se întâmplă cu cele două celule reunite? Nu, nu vei vedea nimic. Ar fi ca și cum cele două celule nici nu există. Ele însă sunt vizibile, nu invizibile ca femeia care le poartă. 

Cele două celule pot fi văzute la microscop, însă, așa cum stai tu acum, la distanța de zece metri de femeia invizibilă, nu vezi nimic. Cele două celule se află undeva deasupra pământului, cam la înălțimea stomacului tău, doar că tu nu le vezi. Dar noua ființă deja crește! 

Din două celule se formează patru celule. Tu încă nu le vezi. Din patru celule se formează opt celule. Tu încă nu le vezi. Fiecare celulă se divide la rândul ei. Numărul celulelor se dublează și crește exponențial. 

Tu încerci să vezi ceva, dar nu vezi nimic. Doar aer. Totul este invizibil în fața ta. Celulele se divid în continuare, se multiplică, iar noua ființă devine tot mai mare. 

Și, la un moment dat, într-o anumită zi, tu ÎNCEPI SĂ VEZI CEVA. Începi să vezi cum undeva în aer apare un punctuleț. Acest punctuleț este acea organizare de foarte multe celule care s-au multiplicat și se multiplică în continuare. Pare că acel punctuleț a apărut de nicăieri, așa, ca o magie. 

Și punctulețul CREȘTE în fiecare zi. De fiecare dată când revii în acel loc, vezi cum punctulețul este tot mai mare. 

Zilele trec, iar tu vezi tot mai clar forma viitoarei ființe umane. 

După o perioadă de nouă luni, vezi un copilaș care parcă a apărut de nicăieri, din nimic, din ceva invizibil. În fața ta părea că nu se află nimic, dar, de fapt, SE AFLA CEVA. 

Așa ai apărut și tu. Acum ești un om în toată firea, cu o personalitate a ta, cu gânduri, cu conștiință, cu un trup pe care ți-l îngrijești. Însă, la început, tu ai fost doar o simplă alăturare de două celule așa de mici, încât păreau să nu existe. 
Acum ești o ființă concretă, din carne și oase, însă la început erai doar două celule, mici și de nevăzut, ca și cum nici nu ar fi existat. 

Acum tu ești un conglomerat de multe galaxii de celule. 

Știi din câte celule este format corpul tău? Din peste 75 de trilioane de celule!!! În Calea Lactee nu sunt așa de multe stele! Adică numărul celulelor din corpul tău este mai mare decât numărul de stele din Calea Lactee! Și la asta s-a ajuns de la două celule pe care nici măcar nu le poți vedea! Uluitor! Cu adevărat uluitor! 

Și știi câți neuroni se află în creierul tău? Ține-te bine: cam o sută de miliarde de neuroni!!! Poți încerca să-ți dai seama ce înseamnă acest număr colosal. Dacă ai sta zi și noapte și ai număra câte un neuron în fiecare secundă, ți-ar lua peste trei mii de ani să numeri toți neuronii care se află chiar acum în creierul tău!!! Wow!!! Este foarte greu numai să-ți imaginezi numărul de neuroni. Nu mai spun cum ar fi dacă ai încerca să-ți imaginezi și numărul de conexiuni posibile dintre neuroni. 

Practic, există o infinitate de moduri în care neuronii din creierul tău se pot conecta. Fiecare gând de-al tău, oricât de mic ar fi el, este rezultatul conexiunii dintre neuroni. Cu cât gândești mai mult, cu atât se formează mai multe noi conexiuni între neuroni. Și, dacă numărul acestor conexiuni neuronale se poate extinde la infinit, îți poți da ușor seama că și numărul gândurilor tale se poate extinde la infinit. 

Dar nu numai numărul gândurilor. De fiecare dată când înveți ceva nou, pac, s-au mai conectat niște neuroni în creierul tău, în moduri care înainte nu existau. De fiecare dată când îți vine câte o idee nouă, de fapt, pac, tocmai s-au mai conectat niște neuroni în creierul tău. 

Și, cum numărul conexiunilor neuronale se poate extinde la infinit, numărul ideilor tale se poate extinde și el la infinit. Niciodată nu vei ajunge să gândești destul de mult. Întotdeauna POȚI GÂNDI MULT MAI MULT! Niciodată nu ai ajuns la capătul ideilor bune pe care le poți avea. Întotdeauna poți găsi mult mai multe idei! 

Niciodată nu ai cum să spui: „Gata, am terminat toate posibilitățile. Nu mai am nicio idee care să mă ajute.” 

Ba da! Mai ai extrem de multe idei! Mai poți găsi o infinitate de alte idei bune și care să te ajute! Mai există o infinitate de potențiale noi conexiuni între neuronii tăi și pe care abia din momentul acesta le poți exploata! 

Idei noi înseamnă posibilități noi! 

Ține minte asta: IDEI NOI = POSIBILITĂȚI NOI. 

Tu poți avea de acum înainte multe, multe, multe idei noi și excelente, așa de multe, încât nici nu le poți număra. Când mai auzi oameni care se plâng că nu mai este nimic de făcut, că s-a terminat totul, că nu mai este nicio șansă, că nu mai știu ce să facă, dă-le să citească exact ceea ce citești tu acum. Fă-i să înțeleagă că, de fapt, au în creierul lor un număr de neuroni așa de mare, încât acesta le poate genera un număr infinit de idei noi și mult mai bune. 

Niciodată, dar niciodată NU ești înfrânt, dacă îți pui la treabă potențialul infinit al creierului! Chiar dacă până acum ai avut multe eșecuri, chiar dacă ai avut ratări după ratări, de acum înainte, din clipa aceasta, în fața ta se deschide un ocean infinit de noi și noi conexiuni între neuronii creierului tău, adică un ocean infinit de noi și noi idei bune și excelente, un ocean infinit de noi și noi posibilități prin care să obții SUCCESUL. 

Gândește-te în fiecare zi la asta! Gândește-te bine!

Claudiu Neacșu

luni, 24 septembrie 2018

Dacă nici măcar un pai...




Conceptul de gândire pozitivă este deja binecunoscut oamenilor. 

S-au scris nenumărate cărți despre gândirea pozitivă. S-au ținut foarte multe prelegeri sau seminarii pe această temă. Și se vor mai ține. Bibliotecile și librăriile se îmbogățesc constant cu cărți tot mai bune și mai interesante pe tema gândirii pozitive și a dezvoltării personale. 

Vorbim despre un fenomen foarte benefic tuturor celor care aderă la el. A gândi pozitiv nu este nimic rău, dimpotrivă. Rău este să crezi că totul merge pe dos. Gândirea negativă este rea, deoarece ea nu face altceva decât să îi construiască individului un sistem de convingeri lipsite total de forța de a realiza chiar și lucruri destul de mici. 

Fără gândire pozitivă, nici măcar nu poți să muți un pai dintr-un loc în altul. Cel care gândește negativ, după ce vede paiul și ia la cunoștință despre sarcina de a-l muta într-un alt loc, începe să emită idei negative, de genul: 

„Dacă m-aș apleca să ridic paiul și să-l mut în altă parte, e posibil ca exact atunci să bată vântul și să-l ia din fața mea. Și am făcut degeaba efortul.” 

„A, nu. Dacă ridic paiul, e posibil ca exact atunci să se stârnească o rafală de vânt foarte puternic, să-l smulgă din mână și să mi-l arunce în ochi.” 

„Păi de ce să mut eu paiul ăla într-un alt loc? Mie ce-mi iese din asta? E un efort să mă aplec după pai. Mai bine stau așa, fluier și mă uit la stele.” 

„De unde știu eu că paiul ăsta nu e plin cu substanțe pesticide? Dacă îl ating, s-ar putea să mă îmbolnăvesc foarte grav. Mai bine îmi văd de treaba mea.” 

„Să mut un pai dintr-un loc în altul? Ce-i asta? O glumă? De ce să mut un pai? Asta e ridicol. Sigur cineva vrea să-mi facă o farsă.” 

„Da, da, lasă că știu eu. Acum trebuie doar să mut paiul în alt loc, apoi aflu că trebuie să-l mut iar, apoi iar. Și tot așa. Mai bine nu intru în jocul ăsta ciudat.” 

Și seria acestor gânduri negative poate continua. 

Negativistul caută mereu motive pentru a NU face ceva. Și chiar găsește astfel de motive. 

În acest exemplu vezi cum NU muți nici măcar un pai dintr-un loc în altul, dacă gândești negativ. Și este vorba despre o acțiune banală și extrem de simplă: mutatul paiului dintr-un loc în altul! 

Păi, dacă nici măcar un pai nu poți să muți, dacă nu ai gândire pozitivă, ce să mai spunem de multe alte acțiuni mult mai complicate? Oare de ce ne mai mirăm că în lume se petrec atâtea rele, dacă știm că, de fapt, gândirea negativă face ca lucrurile pozitive să NU se întâmple? 

Hai să facem un mic exercițiu de imaginație. Da, imaginează-ți că toți oamenii din lume, fără nici măcar o excepție, își însușesc gândirea pozitivă și uită complet orice fel de gânduri negative. 

Imaginează-ți că toată populația planetei este formată din oameni care își fixează țeluri înalte, luptă cu răbdare și perseverență pentru atingerea acelor țeluri, sunt calmi, sunt pozitivi, concentrați doar la lucrurile constructive, benefice pentru toți. 

Dacă toți, dar toți oamenii de pe planetă devin preocupați de tot ceea ce înseamnă dezvoltare personală și creșterea gândirii pozitive, acești oameni nu vor mai avea niciun motiv să comită infracțiuni mai mari sau mai mici. Pe ei îi va interesa cum să își valorifice cât mai bine potențialul interior, talentele, pentru că orice om are cel puțin un talent care să-i aducă succes și bani. Nu le va mai sta mintea la găsirea căilor prin care să îi înșele pe alți oameni, pentru că în fiecare minut vor urma calea gândirii pozitive și constructive, vor dori să înainteze mereu cu câte un nou pas în direcția îndeplinirii visului lor, vor da maximă atenție relației lor cu ceilalți oameni. 

De fapt, toate cărțile de dezvoltare personală îi învață pe oameni cum să fie încrezători în succes și în capacitatea lor de a obține numai prin căi morale succesul. Îi învață cum să fie mai înțelepți, calmi, maleabili, buni cu ceilalți oameni, capabili să poarte un dialog, capabili să facă față advsersităților, deschiși față de orice fel de idee constructivă. 

Dacă TOȚI oamenii ar citi mereu cărți de dezvoltare personală și ar gândi numai POZITIV, lumea ar deveni un adevărat paradis. Nu ar mai fi sărăcie nicăieri în lume, nu ar mai fi războaie. Conflictele dintre oameni vor fi de domeniul istoriei, deoarece oamenii nu vor mai fi interesați de conflictul cu semenii lor, ci de propria dezvoltare personală. Infracționalitatea și răutatea dispar numai dacă toți oamenii își însușesc gândirea pozitivă. 

Tu ce ai face dacă ai afla că s-a înfiinţat Mişcarea Mondială a Gândirii Pozitive? Dacă ai şti că o astfel de organizaţie reuşeşte să facă mult mai bună viaţa tuturor oamenilor, inclusiv a ta, ai adera imediat la ea, fără să mai stai pe gânduri. Să aderi la o organizaţie este foarte uşor. 

Însă ce faci după ce afli că Mişcarea Mondială a Gândirii Pozitive creşte numai dacă oamenii cărora le place această idee se anunță între ei? 

La început, Mișcarea Mondială a Gândirii Pozitive ar putea avea doar 10 membri. Pare puțin? Doar pare. Gândește-te că cei 10 membri gândesc pozitiv. Asta înseamnă că sigur îşi pot stabili ţelul de a forma fiecare câte un grup de alţi 10 oameni pe care să îi înveţe ce înseamnă gândirea pozitivă. Dacă nu ar fi aşa, locul celor 10 oameni nu este în Mişcarea Mondială a Gândirii Pozitive, ci în altă parte. Însă, dacă ei într-adevăr au gândire pozitivă, Mișcarea Mondială a Gândirii Pozitive va crește cu încă 100 de membri. 

Se reia procesul. Cei 100 de noi membri, dacă într-adevăr și-au însușit gândirea pozitivă, vor aduce încă 1000 de noi membri în Mișcarea Mondială a Gândirii Pozitive. De la 1000 de noi membri se ajunge, prin creștere virală și exponențială, din om în om, la 10 000 de noi membri, apoi la 100 000 de noi membri, apoi la 1 000 000 de noi membri. 

Pas cu pas, numărul membrilor din Mișcarea Mondială a Gândirii Pozitive ajunge la tot mai multe milioane. Pe măsură ce se mărește, Mișcarea Mondială a Gândirii Pozitive capătă tot mai multă influență și tot mai multă putere financiară. Asta înseamnă că are forța de a educa tot mai mulți oameni în spiritul gândirii pozitive, până când se ajunge la momentul în care TOȚI oamenii de pe planetă gândesc pozitiv. 

Da, este posibil așa ceva, deoarece multe schimbări mari se pot face prin educație. Gândește-te, de exemplu, la faptul că cetățenii din Occident și-au format reflexul de a NU arunca gunoaie pe jos. Acest reflex s-a format prin educație, de-a lungul timpului, iar educația asta s-a făcut și forțat. 

Realiștii nu sunt dispuși să creadă că este posibil ca toți locuitorii planetei să fie educați să gândească pozitiv. Însă adevărul este că nu realiștii au contribuit, de-a lungul istoriei, la progresul omenirii, ci oamenii care au avut curajul să vadă altfel lucrurile, dintr-o perspectivă care multora li se pare irațională, nu rațională. 

Eu sunt convins că va veni vremea în care ceea ce scriu acum va deveni realitate.


Claudiu Neacșu

miercuri, 19 septembrie 2018

PENTRU TOȚI ELEVII ȘI STUDENȚII. FOARTE IMPORTANT!




Atenție mare! TOȚI elevii și toți studenții trebuie să citească ceea ce scrie mai jos, cuvânt cu cuvânt! Este vorba despre informații VITALE pentru succesul lor la toate viitoarele examene! 

Dacă tu nu mai ești elev sau student, dar ai copii care merg la școală sau la facultate, dă-le neapărat să citească acest articol! Le va folosi enorm!

Dacă nu ai copii, dar ai prieteni sau cunoscuți care au copii elevi sau studenți, spune-le neapărat să citească acest articol, toți, cu mic, cu mare! Și să-l dea copiilor lor, să-l citească și ei!

Învățarea pentru examene presupune, într-o proporție destul de mare, MEMORAREA unei cantități considerabile de informații.

Tu, dacă ești elev sau student care trebuie să memoreze pagini după pagini, încărcate cu informații noi și complicate, trebuie să faci un efort care îți consumă timp și energie.

Numai că, dacă nu cunoști câteva tehnici esențiale pentru a-ți face memorarea mai ușoară și mai eficientă, riști să te trezești la examen că nu obții rezultatele dorite.

În acest articol vei citi despre o tehnică menită să te ajute foarte mult atunci când ai în față multe pagini de memorat. Folosește cu încredere această tehnică! Vei observa fulgerător, în minutele următoare, cum se îmbunătățește capacitatea ta de memorare.

Mai întâi trebuie să cunoști ceva extrem de important. Creierul tău (DA, al tău!) conține cam 100 de miliarde de neuroni. Un număr imens! Știi cam ce înseamnă acest număr colosal de neuroni? Ca să-ți faci o mică idee, imaginează-ți că în FIECARE SECUNDĂ, zi și noapte, numeri câte un neuron. Secunda și neuronul. Secunda și neuronul. Știi cât timp îți trebuie ca să numeri toți neuronii DIN CREIERUL TĂU? Peste trei mii de ani!!!

Nici măcar numărul stelelor din galaxia Calea Lactee nu este mai mare decât numărul neuronilor din creierul tău! Iar fiecare neuron se poate conecta, la rândul său, cu alți neuroni, într-o infinitate de moduri. De fiecare dată când înveți ceva nou, s-au mai conectat niște neuroni. Și, deoarece numărul conexiunilor posibile dintre neuroni poate crește la infinit, numărul informațiilor noi pe care le poți învăța poate crește și el la infinit. Altfel spus, oricât de mult ai învăța și ai memora, întotdeauna poți învăța și memora mult mai mult. 

Dar nu este vorba numai despre memorare aici. Foarte important este ca tu să crezi și să înțelegi că ai deja în creier un potențial extraordinar de mare. Citește și articolul despre puterea ascunsă și uriașă a minții tale. 
Clic pe linkul:

Acum, după ce ai conștientizat câte ceva despre uriașul care zace în creierul tău, să trecem la următorul pas.

Dacă ar fi să fac o reprezentare simplă a modului în care percepi tu informațiile pe care vrei să le memorezi, această reprezentare ar arăta cam așa:

------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------

Fiecare liniuță din rând este câte o informație foarte mică.   

Simplu spus, tu vezi multe-multe rânduri pline cu tot felul de chestii pe care trebuie să le îndeși undeva în mintea ta, apoi să ți le amintești în timpul examenului. Iar treaba asta pare a fi tare urâtă și de nesuportat, nu-i așa?

Ei bine, de acum înainte, de fiecare dată când te apuci să înveți pentru examene, IMAGINEAZĂ-ți cu putere și cu credință că tu, de fapt, nu vezi informațiile așa:

------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------

ci așa:

-

Pauză și relaxare.


Pauză și relaxare.

-

Pauză și relaxare.

Și la fel continuă procesul.

Hai să-ți explic.

Memorarea nu poate fi ajutată prin efort de memorare. Cu cât faci eforturi să memorezi mai bine, cu atât reușești mai puțin să memorezi.

Efortul este de fapt altul. Efortul este de a-ți imagina.

Da, cu cât îți imaginezi mai clar și mai puternic ceva, cu atât memorezi mai bine și mai trainic.

Să trecem la un exemplu concret.

Imaginează-ți că tu nu ai altceva de făcut decât să memorezi CÂTE 5 CUVINTE PE ZI. Atât, 5 cuvinte pe zi. Adică azi memorezi numai 5 cuvinte și gata, faci pauză până mâine. După ce memorezi cele 5 cuvinte, te ocupi de orice altceva vrei tu: te joci, te plimbi, te uiți la televizor, etc. Dar cele 5 cuvinte de pe ziua de azi le-ai memorat pe toate, în ordine. Azi te concentrezi numai la cele 5 cuvinte, ca și cum mâine și pentru tot restul vieții tale nu mai ai nimic altceva de memorat. Adică imaginează-ți că, pentru tot restul vieții tale, ai de memorat doar acele 5 cuvinte, fără nimic altceva.

Desigur, va fi extrem de ușor să faci asta. Imaginează clar, cu putere și cu credință maximă, că, de fapt, pentru examen ai de memorat AZI, acum, NUMAI 5 CUVINTE, în ordine. Dacă le știi pe cele 5 cuvinte pe dinafară, în ordine, gata, ai luat examenul. AZI te gândești numai la cele 5 cuvinte! 

Oare poți face asta? Poți realiza performanța de a memora AZI numai 5 cuvinte, în ordine, indiferent care ar fi cele 5 cuvinte? SIGUR CĂ DA!

Bun. Acum imaginează-ți că pentru examen ai de memorat o carte care conține 200 000 de cuvinte. Asta înseamnă o carte de circa 500 de pagini, adică o „cărămidă”, un volum foarte gros.

Dacă memorezi numai câte 5 cuvinte pe zi, îți sunt necesare 40 000 de zile pentru a memora toate cele 500 de pagini ale cărții, adică circa 110 ani.

Desigur, tu nu ai cum să-ți rezervi 110 ani pentru a memora cartea de 500 de pagini. Examenul are loc mult mai devreme. Aici este vorba doar despre tehnica de a-ți imagina ceva care să-ți accelereze memorarea.

Tehnica este să împarți absolut toate informațiile în bucăți foarte, foarte mici (de câte circa 5 cuvinte) și să-ți imaginezi cu putere și credință maximă faptul că ai de memorat doar acele 5 cuvinte, nimic altceva. Pe cele 5 cuvinte ți le vei aminti foarte ușor, oricând, zi și noapte, pentru tot restul vieții tale, ca și cum ar fi cele mai importante cuvinte din lume.

Imaginează-ți cu putere că tu chiar ai la dispoziție 110 ani pentru a memora cele 500 de pagini. 

Imaginează-ți că intervalul zi-noapte nu durează 24 ore, ci numai câteva secunde. 

Imaginează-ți că, după ce ai memorat 5 cuvinte, în cele câteva secunde care urmează au trecut de fapt 24 de ore și ai trecut în următoarea zi, adică la următoarele 5 cuvinte.

Imaginează-ți că fiecare set de câteva cuvinte este unic. Adică, dacă tu memorezi 5 cuvinte din cele 200 000 de cuvinte, doar 5 cuvinte ai de memorat, iar restul de 199 995 de cuvinte nici nu există și nu trebuie să le înveți niciodată. 

După ce ai memorat încă 5 cuvinte, imaginează-ți că restul de 199 990 de cuvinte nici nu există și nu trebuie să le înveți niciodată. 

Și tot așa.

Acum mai trebuie să știi ceva foarte important.

De fiecare dată când înveți și memorezi o cantitate mică de informație (compusă din circa 5 cuvinte), imaginează-ți (de fapt, CREDE CU PUTERE) că tu NU înveți acea informație pentru examen, ci o înveți pur și simplu pentru că așa vrei, cu scopul de a o putea povesti oricând prietenilor tăi, la un suc în oraș sau cu orice ocazie, oricând.

Hai să vedem un exemplu concret.

Să citim acest text:

„Sistemul nervos central poate fi împărțit, din punct de vedere anatomic în două elemente importante: măduva spinării (legată direct de trunchiul cerebral) și encefalul, sau creierul asa cum îl știm toți.” 

Sursa textului: https://www.qbebe.ro/sanatate/neurologie/anatomia_creierului

Să presupunem că acest text face parte din multele alte pagini pe care le ai de învățat pentru examen. 

Mai întâi, trebuie să transformi textul, din forma:

------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------

în forma:

-

Pauză și relaxare.


Pauză și relaxare.

-

Pauză și relaxare.

Adică nu mai vezi textul sub forma:

„Sistemul nervos central poate fi împărțit, din punct de vedere anatomic în două elemente importante: măduva spinării (legată direct de trunchiul cerebral) și encefalul, sau creierul asa cum îl știm toți.” 

Îl împarți în bucăți foarte mici de informație:

Bucățica 1: „Sistemul nervos central are două elemente.” 

Pauză și relaxare.

Bucățica 2: „Discutăm din punct de vedere anatomic cele două elemente.”

Pauză și relaxare.

Bucățica 3: „Primul element al sistemului nervos central este măduva spinării.”

Pauză și relaxare.

Bucățica 4: „Al doilea element al sistemului nervos central este encefalul.”

Pauză și relaxare.

Bucățica 5: „Măduva spinării este legată direct de trunchiul cerebral.”

Pauză și relaxare.

Bucățica 6: „Encefalul este de fapt creierul, așa cum îl știm noi.”

Pauză și relaxare.

Imaginează-ți cu credință maximă că fiecare „Pauză și relaxare.” intercalată între bucățile de informație de mai sus reprezintă un interval de câte 24 de ore. Adică imaginează-ți cu credință maximă că, după ce memorezi Bucățica 1, trec 24 de ore (până a doua zi). După ce memorezi Bucățica 2, imaginează-ți că trec alte 24 de ore (până în ziua următoare). Și tot așa. 

De fapt, ce am făcut noi acum?

Imaginează-ți că în farfurie se află o bucată mare de friptură. Cum o mănânci? Ce faci mai întâi? E simplu. Mai întâi tai friptura în bucăți mai mici, cu cuțitul. Apoi mesteci bine fiecare bucățică, fără grabă. Dacă încerci să bagi în tine friptura întreagă și imediat, fără să o tai și fără să o mesteci bucățică după bucățică, în mod sigur nu vei reuși să o mănânci.

La fel am făcut și cu textul de mai sus. Prima dată l-am tăiat în bucățele.

Apoi începem să „mestecăm” bine-bine fiecare bucățică de informație.

Începi cu Bucățica 1: „Sistemul nervos central are două elemente.”

Și aici aplici tehnica de imaginație, exact cum ți-am explicat.

Îți imaginezi că, de fapt, tu nu trebuie să știi pentru examen faptul că „Sistemul nervos central are două elemente.”

Imaginează-ți că NU ai niciun fel de examen. Gata, au dispărut examenele!

Imaginează-ți cu credință maximă, ca și cum este real totul, că tu vrei pur și simplu să știi pentru tot restul vieții tale doar această informație: „Sistemul nervos central are două elemente.”

Are două elemente, nu trei, nu patru. Două. Cine? Sistemul nervos central. Atât trebuie să știi. Atât trebuie să ții minte toată viața ta: 

„Sistemul nervos central are două elemente.”

Uită că mai ai alte bucățele de informație de „mestecat”!

Tu știi doar atât, că ai de ținut minte bucățica asta, pentru toată viața ta:

„Sistemul nervos central are două elemente.” 

Și nu o ții minte pentru ziua examenului, ci pentru tot restul vieții tale. Vrei să știi că „Sistemul nervos central are două elemente.” doar așa, pentru a te da mare în fața prietenilor tăi, atunci când stai cu ei la un suc, în oraș. Și mai știi pentru că TE PASIONEAZĂ la nebunie faptul că sistemul nervos central are două elemente.

Imaginează-ți că te-ai hotărât cu toată seriozitatea să ții minte doar atât și nimic altceva:

„Sistemul nervos central are două elemente.”

Apoi, când ești la un suc cu prietenii tăi, fără să ai în fața ta nicio carte, niciun text scris, le spui deodată, așa, ca să le arăți ce lucru important ai aflat tu:

„Voi știți că sistemul nervos central are două elemente?”

Iar prietenii tăi rămân uimiți. Nu știau asta, dar te aprobă.

Iar ție îți pare așa de bine că tocmai le-ai spus ceva foarte important:

„Sistemul nervos central are două elemente.”

Repeți tehnica aceasta cu celelalte bucățele de informație.

Este extrem de important să-ți imaginezi cu credință maximă că toate bucățile de informație pe care le înveți te interesează extrem de mult (ca și cum fiecare bucățică de informație ar fi cel mai important lucru din viața ta) și că înveți doar așa, pentru plăcerea ta. Examenele au dispărut!

Gândește-te puțin la microbiști. Dacă stai de vorbă cu cineva pasionat de fotbal, vei observa că știe PE DE ROST o mulțime de nume de fotbaliști, o mulțime de date despre ei (unde s-au născut, la ce echipe au jucat, ce meciuri au câștigat, ce meciuri au pierdut, ce meciuri vor juca, ce bani au primit, clasamente, rezultate, etc.), o mulțime de detalii peste detalii. Crezi oare că acest microbist înfocat a făcut eforturi intense pentru a memora toate aceste informații? Nu! Le-a memorat pur și simplu pentru că le-a considerat extrem de importante. Nu le-a memorat pentru examene, ci pur și simplu le-a considerat fiind foarte importante PENTRU EL.

Textul de mai sus (cu cele două componente ale sistemului nervos central) l-am luat la întâmplare, ca exemplu demonstrativ. Însă tehnica imaginației, așa cum ți-am explicat-o eu, se aplică pentru orice fel de texte, din tot felul de domenii: istorie, literatură, geografie, biologie, sociologie, psihologie, drept, etc. 

De azi înainte, de fiecare dată când înveți pentru examene, aplică tehnica descrisă mai sus.

Desigur, pe măsură ce aplici această tehnică, vei constata că o folosești tot mai ușor. Prin antrenament sistematic, te vei obișnui cu tehnica imaginației și o vei utiliza tot mai firesc, cu rezultate tot mai bune. 

Imaginația SE ANTRENEAZĂ exact ca mușchii. Este ca în sport. Cu cât te antrenezi mai mult, cu atât devii mai performant.

Cu cât folosești mai mult tehnica imaginației, cu atât imaginația ta devine mai puternică și mai eficientă. 

Eu le urez tuturor elevilor și studenților cât mai multă imaginație! Succesul la examene vine el apoi firesc!


Claudiu Neacșu

luni, 17 septembrie 2018

Nici măcar ei nu scapă de ele...



Succesul înseamnă a câștiga. Cam asta este ideea general acceptată. 

Mai simplu spus, succesul înseamnă să călătorești la clasa întâi. Cu extrem de puține excepții, oamenii își doresc succesul. La fel de adevărat este că cei mai mulți oameni stau foarte prost la capitolul „Credința în puterea ta de a obține succesul.” Și tocmai încrederea în forțele tale este cea care hotărăște totul. 

Foarte mulți visează să ajungă în vârful muntelui. Însă acești visători NU cred că sunt capabili să ajungă în vârful muntelui. Necrezând asta, ei nu pot să găsească acele căi prin care să ajungă în vârful muntelui. Și uite așa se deschide o prăpastie între vis și realitate. 

Credința este elementul de legătură dintre vis și transformarea visului în realitate. Degeaba visezi că vei ajunge în vârful muntelui, dacă nu crezi că vei ajunge în vârful muntelui. Degeaba visezi la succes, dacă nu crezi că vei avea succes. 

De fapt, care este secretul învingătorilor, adică al oamenilor care, în cele din urmă, reușesc să ajungă în vârful muntelui? Este simplu. Ei CRED și chiar se așteaptă să ajungă acolo. Nimeni nu îi poate convinge că ar putea fi altfel. 

Înaintea abilităților necesare pentru a urca muntele se află CREDINȚA că vei reuși. Nu-ți folosește la nimic să ai abilități de alpinist, dacă nu ai în tine credința fermă că vei reuși să ajungi în vârful muntelui. 

Chiar dacă nu ai posibilități concrete cu care să reușești să atingi un scop, chiar dacă ai de-a face numai cu obstacole și eșecuri după eșecuri, CREDINȚA TA NECLINTITĂ ÎN SUCCES te ajută să treci peste toate aceste neajunsuri. 

Desigur, este foarte posibil să nu-ți îndeplinești prea repede visul. Până să ajungi în vârful muntelui ai de-a face cu foarte multe momente de descurajare, cu dificultăți care par să te împiedice să mai urci chiar și un milimetru. 

Dificultăți... O, da! Dificultățile pot fi așa de mari, încât începe să-ți dea târcoale ideea de a NU mai crede că poți să ajungi în vârful muntelui. Și, dacă se întâmplă cumva să NU mai crezi că vei reuși, totul este pierdut. 

Înfrângerea vine abia atunci când ți-ai pierdut credința în tine și în capacitatea ta de a atinge succesul. Dacă însă nu îți pierzi niciodată credința, nici măcar atunci când toate semnele arată că nu vei reuși niciodată să obții succesul, lupta NU este pierdută. 

Indiferent de circumstanțe, indiferent de rezultatele de moment, indiferent de numărul sau de amploarea eșecurilor și a înfrângerilor, păstrează-ți neclintită credința că, până la urmă, vei reuși. 

Cu probleme te întâlnești mereu. Nu vei scăpa de ele. Nimeni nu scapă de provocări sau de dificultăți, nici măcar cei mai de succes oameni din lume. 

Cu imposibilul te confrunți la fiecare pas. Sunt multe lucruri care nu depind de tine. Însă credința neabătută în succes depinde numai de tine. Credința este bunul tău extrem de prețios. Nimeni nu ți-l poate da și nimeni nu ți-l poate lua. 

Puterea de a face ceva izvorăște din credința fermă că într-adevăr poți să faci. 

Trebuie să ții minte în fiecare secundă a vieții tale că toți oamenii care au reușit să realizeze lucruri mari au păstrat permanent vie convingerea de nezdruncinat că în cele din urmă vor reuși. Chiar și atunci când ei au ajuns în cele mai negre situații, și-au păstrat neclintită credința în succes. Dacă și-ar fi pierdut credința, înfrângerea ar fi venit imediat. Însă datorită credinței au putut ei să se smulgă din situații catastrofale și să revină cu forțe noi, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. 

Se poate prăbuși totul în jurul tău. Poți să pierzi totul. Poți să fii pus la pământ. Poți să fii pus în fața celor mai dezastruoase situații. Însă numai un lucru nu se poate întâmpla fără voia ta: să-ți pierzi credința în succes. 

Gândește-te la ceva foarte important pentru viața ta: tot ceea ce se află în EXTERIORUL tău îți poate fi luat. Tot: casă, bani, familie, avere, oameni la care ții cel mai mult, afacere, etc. Însă nimeni NU poate să-ți ia ceea ce se află în INTERIORUL tău, adică în mintea și în sufletul tău. 

Credința în succes se află în interiorul tău, nicăieri în exterior. Nimeni, sub nicio formă, nu se poate atinge de credința ta că vei reuși, indiferent ce ar face. Credința ta în succes dispare numai dacă vrei tu. 

Îndoiala, de asemenea, îți cucerește mintea și sufletul numai dacă îi dai tu voie. Îndoiala nu vine din exterior, ci tot din interiorul tău. Evenimentele neplăcute, da, vin din exterior. Însă interpretarea pe care o dai tu acestor evenimente vine tot din interiorul tău. 

De tine depinde dacă tragi o linie clară de demarcație între evenimentele exterioare și credința din interiorul tău. Evenimentele exterioare pot fi așa de descurajante, încât să-ți clatine serios credința în succes. 

Ei bine, chiar și atunci când simți că ești pe cale să-ți pierzi credința în succes, fă efortul și menține-ți această credință. Numai tu dictezi în ceea ce privește energia pozitivă care să-ți fie alături mai ales în momentele deosebit de dificile. 

Chiar și dacă te bazezi numai pe rațiune, îți dai seama că este mai mult benefic pentru tine să te încarci în interior cu puterea pozitivă specifică celor care nu se dau bătuți niciodată. 

Neîncrederea este puterea negativă care atrage numai motive pentru a NU reuși să ai succes niciodată. Dacă decizi că încrederea este mai bună decât neîncrederea, nici măcar nu ești tu deschizător de drumuri în această privință. 

Înaintea ta au fost destui oameni care și-au păstrat credința în succes chiar și atunci când nimeni nu mai credea în ei, chiar și atunci când toate șansele păreau a fi împotriva lor, nu cu ei. 

Să crezi puternic în ceea ce vrei și în ceea ce poți nu este o noutate, ci un instrument folosit de când lumea, pentru că funcționează. 

Credința în succes este un fel de termostat care reglează tot ceea ce realizezi. Dacă tu crezi că poți face puțin, termostatul intră imediat în funcțiune și îți oferă energie exact cât pentru a face puțin. Dacă însă tu crezi că poți realiza lucruri mărețe, termostatul își face conștiincios treaba și îți oferă energia necesară pentru a realiza lucruri mărețe. 

Din cauza aceasta este foarte important să îți păstrezi credința în succes, chiar și în momentele în care simți că îți pierzi această credință. 

Oricum ar fi, tu vrei să înaintezi, să obții progrese, să atingi treptele cele mai de sus ale succesului. 

Ei bine, dacă asta vrei, păstrează-ți cu orice preț credința în succes!

Claudiu Neacșu

marți, 11 septembrie 2018

Par minuscule, dar...



Renumitul violoncelist și dirijor catalan Pablo Casals a trăit până la vârsta de peste 95 de ani. Atunci când se apropia de această vârstă, el ar fi trebuit să își vadă liniștit de bătrânețile lui. Oricum dobândise gloria de a fi printre cei mai mari violonceliști ai tuturor timpurilor. 


La împlinirea vârstei de 95 de ani, un reporter l-a întrebat de ce mai exersezează șase ore pe zi, dacă oricum avea tot ceea ce și-ar fi dorit în ceea ce privește faima și recunoașterea? 


Casals i-a răspuns reporterului: „Credința mea este că încă mai pot să fac progrese.” 


Este de apreciat această pasiune pentru artă. Pentru Casals, nu gloria stătea pe primul loc, ci perfecționarea continuă a artei sale. De-a lungul vieții, an după an, zi după zi, Pablo Casals s-a concentrat la exersarea interpretării la violoncel. Chiar dacă nu ar fi câștigat faimă, el s-ar fi bucurat de pasiunea lui: violoncelul. Ar fi exersat zilnic, cu aceeași răbdare. 


Și toți oamenii știu că durează destul de mult timp să înveți să cânți la un instrument. Nu este vorba despre o perioadă de câteva luni de zile de studiu, dacă vrei să ajungi la un nivel cât de cât de măiestrie, ci de ani și ani de zile. În fiecare zi, cu răbdare, trebuie să exersezi. 


Progresul nu se observă clar în fiecare zi. Nu poți să spui că azi ai un anumit nivel de interpretare, iar mâine sari brusc la nivelul de maestru. 


De fapt, de foarte multe ori poți avea impresia că nu faci niciun fel de progres, ba chiar că dai înapoi. Momentele de descurajare sunt inevitabile pentru toți cei care pornesc pe un drum foarte lung. 


Marile acumulări sunt compuse din acumulări foarte mici și care aproape nici nu se observă. Acumulările pot fi așa de mici, încât nici nu se văd, de foarte multe ori. Fiind așa de greu de văzut aceste acumulări mici, apare impresia că progresul nu va veni niciodată. 


Evident, frustrarea însoțește aceste acumulări aproape invizibile. Atunci când observi că bați pasul pe loc (deși, în realitate, este doar o iluzie a stagnării), ai vrea cu putere să înaintezi mai repede, iar asta nu se întâmplă. Și astfel apare frustrarea, senzația că niciodată nu vei atinge succesul dorit, că toate eforturile tale sunt zadarnice. 


Aceasta este o iluzie, desigur. În realitate, orice fel de progres, oricât de mic, chiar dacă este așa de mic încât nici nu se vede, înseamnă progres, adică mers înainte. 


Tu trebuie să știi o regulă foarte simplă: acumulările mici și continui înseamnă progres și succes. 


Și mai reține ceva: nu contează cât de mici sunt acumulările zilnice. Ele pot părea invizibile. Important este să înregistrezi zilnic un pas înainte, cât de mic. 


Trebuie să înțelegi foarte bine că nu mărimea fiecărui pas contează, ci numărul total al pașilor. Chiar de-ar fi ca fiecare pas să fie așa de mic încât să nu-l poți vedea decât la microscop, gândește-te că acumulările constante, zilnice, sistematice, indiferent de cât de mici sunt ele, duc la acumulări finale uriașe. 


Imaginează-ți un bulgăre de zăpadă, mic cât un pumn. Da, el este mic și neînsemnat. Dar, dacă îl rostogolim foarte lent și continuu, vom vedea la un moment dat cum acest bulgăre mic și neînsemnat a devenit un bulgăre uriaș. Dacă se întâmplă să nu îl poți rostogoli repede, asta nu este o problemă. Totul este să îl poți rostogoli, chiar și cu viteza melcului. Viteza mică, viteză mare, nu contează. Bulgărele mic devine bulgăre uriaș, dacă el se rostogolește CONTINUU. 


Oare ce contează atunci când vezi în fața ta ditamai bulgărele de zăpadă, așa de mare încât nici nu-l poți cuprinde cu brațele? Oare contează viteza mică de rostogolire sau viteza mare? Nici una, nici alta. Contează rezultatul final, adică bulgărele uriaș. 


Se pot da foarte multe exemple reale de oameni care au atins trepte foarte înalte ale succesului, însă nu imediat, nu atunci când au vrut ei. Dar au reușit să atingă un mare succes. De ce au reușit? Explicația este simplă. Au crezut în visul lor și au acționat continuu, chiar și în momentele de descurajare, atunci când nimeni nu voia să-i sprijine. 


Elvis Presley, de exemplu, este un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Când spunem Elvis Presley, spunem succes, legendă, fenomen. Ei bine, în anul 1954, un manager l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert, spunându-i: „Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane.” 


Asta auzea Elvis Presley pe vremea când era un anonim. Cineva voia să-i distrugă visul. Cuvintele acelui manager sunt destul de descurajante, nu-i așa? 


Ei bine, Elvis Presley, dacă s-ar fi lăsat influențat și demobilizat de acele cuvinte, s-ar fi oprit undeva pe drum și nu ar fi mai ajuns legenda pe care o cunoaștem azi. Însă el a continuat să-și urmeze visul. A întâlnit obstacole și le-a depășit. A pornit de la un bulgăre minuscul și a construit, pas cu pas, continuu, bulgărele uriaș al succesului. Nu i-a venit totul de-a gata. 


Profesorii lui Ludwig van Beethoven spuneau despre cel ce avea să devină mai târziu un compozitor genial că nu are nicio șansă ca și compozitor. Așa credeau ei. Au avut oare dreptate? Știm bine că nu. 


Winston Churchill a rămas repetent când era în clasa a șasea. Oare cine ar fi crezut pe atunci că acest elev repetent va ajunge Prim ministru? Și nu a atins acest succes dintr-o dată, peste noapte, ci după ce a eșuat de multe ori. De fapt, toate înfrângerile erau lecții și acumulări repetate, care au contribuit la creșterea bulgărelui cel mare. 


Da, înfrângerile sunt și ele acumulări. 


Eșec = Lecție = Experiență. 


Orice fel de experiență reprezintă acumulare. Important este să faci mereu ceva. Să acționezi, să mergi cu încă un pas înainte, să eșuezi, să înveți din fiecare eșec, să te încarci cu experiența acumulată în urma eșecurilor. 


Nu contează ce faci, important este să faci continuu ceva. 


Dacă vrei să realizezi ceva în viață, acordă maximă importanță acumulărilor mici și care par neglijabile. 


Concentrează-te la fluxul de acumulări și ai grijă ca acest flux să fie continuu.

Claudiu Neacșu


marți, 4 septembrie 2018

Oare când?... Oare când?...




În anul 1996, un om obișnuit și-a văzut răsplătite toate eforturile: a devenit milionar în dolari. Nimeni nu ar fi crezut că este posibil așa ceva. Numele acestui om care a devenit milionar în dolari este David Baldacci. 

De ce a câștigat el așa de mulți bani? Pur și simplu a făcut ceea ce au mai făcut și alți oameni înaintea lui: a decis să scrie romane, adică povești pe care zilnic le doresc sute de milioane de cititori din întreaga lume. 

Primul lui roman se numește „Absolute power” (Putere absolută). Acest roman a avut așa de mare succes, încât s-a făcut și film după el, cu Clint Eastwood în rolul principal. David Baldacci a primit câteva milioane de dolari ca drept de autor. Ca urmare a acestui succes imens, el a acordat un interviu și revistei „American Way”. 

Este clar vorba despre un succes profesional și financiar. Aproape toată planeta ar trebui să îl privească plină de invidie pe acest om. Dacă tu ești un om obișnuit, care luptă cu facturile și cu tot felul de provocări ale vieții zilnice, David Baldacci se scaldă în bogăție și se bucură de succes și faimă. Distanța dintre tine și el pare a fi astronomică. El se află undeva sus, foarte sus pe scara succesului. Probabil că tu încă nu te afli pe acea poziție, așa că tot ceea ce poți să faci deocamdată este să tânjești la succesul lui Baldacci sau să visezi frumos. 

Asta este ceea ce vedem noi azi la acest om plin de succes: bani, faimă, recunoaștere mondială. Este o REALITATE pe care nu o mai poate contesta nimeni, nici măcar cei mai mari sceptici. 

Hai să ne întoarcem puțin în trecutul lui David Baldacci. Ar trebui să știi că, înainte de apariția primului său roman, Baldacci era conștient că nici măcar nu are abilități de scriitor. El era avocat, nu scriitor. Avea o viață obișnuită, cu tot ceea ce înseamnă asta: mers la serviciu, facturi de plătit, familie (soție și doi copii). Nici pe departe nu era milionar în dolari. Ar fi vrut el, pe atunci... 

Câștigurile de milioane de dolari erau un simplu vis. Prima dată, el a învățat arta de a scrie romane și scenarii de film. Era un domeniu nou pentru el și nimeni nu putea să îi garanteze că va câștiga măcar câțiva dolari din această meserie a scrisului. Asta însă nu l-a influențat negativ. Și-a perfecționat mereu arta de a scrie. 

Știi câți bani a câștigat după primul an în care muncea la scris în fiecare seară de la ora 10 până la 2 dimineața? Dacă afli că vânzările cărților lui au fost ZERO, înseamnă că îți dai seama câți bani a câștigat. 

După primul an de muncă la scris, succesul lui David Baldacci a fost ZERO. El nu primea altceva decât respingeri din partea editorilor. 

Și totuși, el a avut tăria să treacă peste amărăciunea de a ști că ai muncit un an de zile și fără să ai nici cel mai mic succes. A continuat să scrie. Încă un an. Adică a trecut în al doilea an de muncă la scris. 

Ce crezi că s-a întâmplat în al doilea an? Oare a început să curgă succesul? Deloc! În al doilea an, același rezultat: refuzuri după refuzuri și vânzări zero de cărți. Baldacci era nevoit să meargă mai departe la serviciu.   

Însă doi ani de muncă la scris, fără beneficii materiale, este deja prea mult. Baldacci ar fi trebuit să renunțe după primii doi ani și să se țină numai de avocatură. Și nici măcar nu putea nimeni să îi garanteze că se vor vinde cândva cărțile lui. 

Baldacci a continuat să scrie și să încerce. Probabil că în mintea lui a apărut întrebarea: „Oare succesul va veni în al treilea an?” Tu ai fi avut tăria să continui și în al treilea an încercările? 

Ei bine, pentru Baldacci nici în al treilea an nu a venit succesul. Trei ani de muncă fără răsplată. Cu asta se alesese Baldacci. Tu ce-ai fi făcut, dacă erai în locul său? Gândește-te că lui nu i-a putut garanta nimeni că succesul va veni după un anumit timp. Tot ce-a putut să facă Baldacci a fost să continue și în al patrulea an încercările. 

Of... Al patrulea an de muncă, fără vânzări de cărți, fără succes, fără nicio perspectivă de succes... În urmă erau deja trei ani plini de încercări nereușite. Ce mai putea să urmeze? Nimeni nu știa. 

A trecut și al patrulea an. Greu. Iarăși muncă zilnică la scris. Iarăși refuzuri după refuzuri de la edituri. Succes zero. Vânzări zero. Perspective zero. 

Al cincilea an ar fi trebuit să indice ceva, un cât de mic succes. Nimic. Al cincilea an a trecut la fel ca ceilalți patru ani, doar cu încercări și rezultate zero. 

În al șaselea an de scris pe degeaba, David Baldacci ar fi trebuit să renunțe la încercări și să se țină numai de serviciul lui sigur. Avea destule motive pentru a renunța. Cinci ani de rezultate zero, dacă fiecare zi era un motiv de renunțare, însemnau 1825 de motive de renunțare (365 x 5). 

Ba nu, s-au adăugat și în al șaselea an 365 de motive de renunțare (în total: 2190 de motive de renunțare, câte unul pe zi), deoarece al șaselea an nu i-a adus altceva decât încercări cu rezultate ZERO. 

Nicio speranță, nicăieri. Nimeni nu era în stare să-i garanteze un succes cât de mic. Nici măcar norocul nu părea să-i surâdă. Toți realiștii l-ar fi sfătuit plini de bunăvoință să renunțe. I-ar fi spus că au trecut șase ani de muncă zadarnică. Iar Baldacci nu ar fi putut să-i contrazică. Aveau dreptate. În șase ani nu obținuse nimic. Doar încercări fără rezultate. 

Baldacci, sfidând realismul, a continuat încercările și în al șaptelea an. Oare de ce a mai continuat, dacă nimeni nu putea să-i garanteze când anume avea să vină succesul, dacă fiecare nouă zi era doar o nouă încercare fără rezultate și dacă în fiecare zi ar fi putut să găsească (pe bună dreptate) cel puțin câte un motiv de renunțare? 

Ideea este că a continuat încercările și în al șaptelea an. Cu ce rezultate? Cu ZERO rezultate. 

A venit și al optulea an. Ce mai putea să spere oare David Baldacci? Trecuseră șapte ani, iar acei ani i-au adus numai încercări fără rezultate. Nici vorbă despre succesul pe care îl aștepta. Oare ar fi avut motive să renunțe? Desigur! A renunțat? NU! 

Baldacci a continuat încercările și pe parcursul celui de-al optulea an. 

Pune-te puțin în locul lui David Baldacci. În mod normal, cu cât trece mai mult timp și nu obții rezultatele dorite, cu atât speranțele slăbesc. Dacă a trecut și al optulea an, iar tu tot nu ai obținut niciun succes, rațiunea spune că ar fi mai înțelept să renunți și să-ți vezi de alte treburi. 

Pentru David Baldacci a trecut și al optulea an, la fel ca ceilalți șapte ani: doar cu încercări zadarnice. 

În al nouălea an, realiștii ar fi spus despre David Baldacci că este nebun, dacă el tot mai continuă. 

Nu, David Baldacci nu înnebunise. Pur și simplu el a continuat încercările și pe parcursul celui de-al nouălea an. Cu ce rezultate? Cu ZERO rezultate! 

Oare de ce a continuat Baldacci ani de zile aceste încercări zadarnice? Venise oare la urechea lui o zână care să îi spună că după zece ani sigur va avea succes? Nu venise. Baldacci habar nu avea când anume va avea succes. Nu știa nimic. Viitorul era o ceață totală. Nu avea nicio garanție a succesului, de nicăieri. 

Așa s-a întâmplat în realitate: succesul lui David Baldacci a venit după zece ani de încercări cu rezultate zero. 

Însă el NU a știut niciodată că după zece ani va veni succesul. Putea să vină și după douăzeci sau după treizeci de ani succesul, căci pentru el era același lucru: nu ar fi știut niciodată când anume va reuși să dea lovitura. Știa doar că trebuie să continue, să continue, să continue, să continue, să continue, să continue, să continue. 

Unii ar putea spune că el a avut noroc. 

Hm... Noroc? NU! Aici nu este vorba despre noroc.

David Baldacci pur și simplu a evitat greșeala pe care o fac cei mai mulți oameni. Și iată care este această greșeală: „Dacă atâta timp nu am reușit, înseamnă că nu voi reuși nici de acum încolo.” 

O astfel de gândire este greșită. Renunță să mai crezi că, dacă o anumită perioadă de timp nu ai avut succes (nu contează cât de lungă este această perioadă), la fel se va întâmpla și de acum încolo. 

Dacă David Belducci ar fi gândit la fel de eronat (adică dacă ar fi considerat că eșecurile din trecut sunt semnele că trebuie să renunțe), el ar fi renunțat poate după primul an, după al doilea sau după al treilea an. Și, dacă ar fi renunțat, azi el nu ar mai fi fost un scriitor bogat și de succes, milionar în dolari. Renunțarea ar fi fost cea mai mare greșeală a vieții sale. 

Da, să știi că este o greșeală imensă să gândești ceva de genul: „Nu are rost să mai încerc. Am încercat de prea multe ori, fără rezultate.” 

Este o mare greșeală să iei în calcul ceea ce a fost, adică perioada în care nu ai obținut nimic. 

Nu contează ce s-a întâmplat în trecut. Nu contează dacă în trecut ai avut sau nu succes. Nu contează cât timp nu ai avut succes: luni de zile sau ani de zile. Nu contează nici măcar numărul anilor în care nu ai avut deloc succes. 
Contează numai ceea ce ai de gând să faci DE ACUM ÎNAINTE, din acest moment. 

Cât de mare este dorința ta de a persevera începând chiar din acest moment? Aceasta este întrebarea care contează. 

De asemenea, este o greșeală să te întrebi mereu: „Oare când voi avea succes? Oare când?...” Această întrebare nu are nicio importanță pentru obținerea succesului. 

Tot ceea ce contează este PERSEVERENȚA. Atât.


Claudiu Neacșu

Aceiași nuntași…

Nunta poate fi un eveniment foarte plăcut. Este o ocazie excelentă de a reuni într-un singur loc mai mulți oameni care se cunosc între ...