Combustibilul...

Dacă ai avut norocul să reușești să îți cumperi un automobil de foarte bună calitate, îți mai rămâne să te bucuri sănătos de acest automobil. Este o încântare să vezi ce opțiuni senzaționale are un automobil ultimul răcnet. 

Însă hai să vedem ce se întâmplă dacă acest automobil minunat rămâne fără combustibil. Te mai ajută la ceva toate opțiunile bestiale cu care el este înzestrat? Bineînțeles că nu te mai ajută. Chiar dacă ar fi să ai cel mai sofisticat automobil din lume, el nu te poate ajuta cu nimic dacă nu mai are combustibil. Combustibilul este energia care face automobilul să funcționeze. 

Există azi computere capabile de performanțe de neînchipuit cu ceva ani în urmă. Aceste computere au și ele nevoie de energie pentru a funcționa. Dacă le-ai luat curentul electric, gata, ele sunt total inutile. 

Creierul uman este mult mai complex decât cel mai complex calculator pe care omul l-a creat. La fel ca dispozitivele care au nevoie de o formă de energie pentru a funcționa, creierul uman are și el nevoie de energie, de acea forță vitală care să îi susțină activitatea. 

Telefonul, calculatorul, televizorul, automobilul, dacă nu ar avea energie cu care să funcționeze, ar fi simple bucăți din plastic și metal, fără niciun folos. La fel este cu creierul uman. El nu ar putea funcționa dacă nu ar exista energia vitală. În momentul în care energia vitală îl părăsește, creierul devine o simplă bucată de carne, total inutilă. Dar, atâta vreme cât creierul este în viață, mintea funcționează prin creier, se manifestă prin el, ducând la rezultatele pe care le cunoaștem. 

Dacă ar fi să comparăm cu un calculator creierul, discutăm despre aceleași două componente: hardware și software. În limba engleză, „hard” înseamnă „tare”, iar „ware” înseamnă „articol”. Într-o traducere aproximativă, „hardware” înseamnă componenta tare, materială sau dură a calculatorului, cea pe care o putem atinge. „Soft” înseamnă „slab”, „delicat”, „fin”. Înțelesul cuvântului „software” este de ceva care nu poate fi atins, manifestându-se într-un mod foarte subtil. 

Foarte simplu spus, hardware este componenta materială a calculatorului, iar software este informația sau partea logică fără de care hardware ar fi total inutil. 

Eu aș face o comparație și mai clară. Hai să spunem că hardware este caietul, iar software este ceea ce scrii tu în caiet. Dacă tu scrii, de exemplu, poezii, textele acestor poezii reprezintă partea de software, iar caietul reprezintă partea de hardware, componenta materială, palpabilă, pe care poți pune mâna. Nu ai cum să atingi poeziile (software), pentru că ele reprezintă doar informația. Poți însă să atingi caietul, partea hardware. 

De la magazin poți să cumperi foarte multe caiete. Toate caietele sunt la fel. Ele sunt simple obiecte și sunt utile pentru a scrie ceva pe ele. Și poți să scrii orice pe un caiet, nu doar poezii. Pe un caiet poți să scrii cele mai mari prostii din lume, iar pe alt caiet poți să scrii poezii geniale. Partea de hardware (caietul) este la fel și nu prea ai ce să schimbi la ea. Însă partea de software (cele mai mari prostii din lume sau, dimpotrivă, poeziile geniale) se poate modifica în funcție de voința ta. Dacă vrei să scrii un text foarte frumos și emoționant pe caiet, o poți face. Dacă însă vrei să scrii pe caiet niște tâmpenii, la fel de bine o poți face. Caietul (partea de hardware) așteaptă decizia ta în ceea ce privește textul pe care îl vei scrie (partea de software). 

Creierul uman ar putea fi numit și el „partea de hardware”. Ceea ce gândește omul ar putea fi numit „partea de software”. Creierele oamenilor (hardware) sunt toate cam la fel, așa cum și caietele pot fi la fel. Între creierul unui om care a reușit să obțină un succes colosal și creierul unui om care trăiește pe treapta cea mai de jos a societății nu există prea mari diferențe. Ei au cam același hardware. Dacă ar fi să le observi creierele, vei vedea că nu sunt deosebiri între ele. Două emisfere cerebrale, cam de aceeași mărime. Numărul de neuroni este cam același, în toate creierele. Și totuși, unii oameni reușesc să obțină prea mult succes și bani, iar alții deloc. Asta înseamnă că explicația succesului se află în altă parte. 

Nu, succesul nu depinde de conjuncturile externe. Avem foarte multe exemple de oameni care s-au născut și au trăit un timp în condiții de extremă sărăcie și de lipsuri de tot felul, apoi s-au smuls din acele condiții și au urcat treptele cele mai înalte ale succesului și prosperității. Oare să fie norocul o explicație a succesului? Nu, nici norocul nu este o explicație, deoarece exemplele oamenilor care au reușit să obțină succesul, deși nu s-au bucurat de condiții favorabile succesului, este așa de mare, încât nu poate fi vorba nici despre noroc, nici despre coincidențe. 

Și atunci, ce au făcut ei? Răspunsul e simplu. Pur și simplu au umblat în modul cel mai serios la partea de software. Adică și-au deschis mintea, au scos din ea gândurile pesimiste, au uitat complet părerile conform cărora ei ar fi incapabili să urce pe scara succesului, apoi și-au umplut mintea numai cu proiecte provocatoare, au înlocuit ideea de noroc cu ideea de conștiință care țintește neîncetat spre dezvoltare și prosperitate. 

Arhitectura succesului tău se modifică în funcție de cât de motivat ești să clădești cu puterea minții acel edificiu special al gândirii libere și cutezătoare.Ține minte că pe drumul succesului ai nevoie de combustibil care să pună în funcțiune mașinăria minunată pe care deja o posezi, iar acest combustibil este dorința de a lupta pentru visul tău, fără a te abate nicio clipă de la clarviziunea și disciplina cu care înaintezi. 

Nu capitularea în fața greutăților face această mașinărie să funcționeze, ci fixarea unor țeluri înalte, dorința de schimbare a destinului, ardoarea exemplară cu care anticipezi biruința. 

Poți fi nemulțumit doar atât cât să-ți pui la treabă abilitatea de a te afla în întrecere cu tine însuți, cinic numai în ceea ce privește condițiile vitrege exterioare și animat de intensitatea emoțională cu care acționezi pentru visul tău.

Claudiu Neacșu

Fiindcă așa vreau eu!

Între controlul mental al acțiunilor tale și bunăstarea pe care o dorești există de cele mai multe ori o legătură aproape miraculoasă. Partea frumoasă este că ești deja înzestrat cu o capacitate foarte importantă de a amplifica sentimentele specifice celor numiți „invincibili” și nu este nevoie de un antrenament special pentru a o face și mai puternică. 

Ce faci atunci când, din cauza posibilităților modeste care ți se pun la dispoziție, ești din ce în ce mai descurajat, iar nemulțumirea te asediază pur și simplu? 

Cum faci să te angajezi cu putere într-un proiect cu bătaie lungă, dacă azi te tentează gândul de a abandona ceea ce ar putea fi considerat imposibil de realizat? 

Toți sunt de acord că perseverența este esențială atunci când vine vorba despre efort îndelung și despre ducerea la capăt a unei acțiuni care nu este deloc ușoară. Pentru a trece peste greutăți, obstacole sau neplăceri greu de suportat, perseverența are nevoie de un ajutor de încredere. Aceste ajutor se numește „auto-disciplină”. 

Oamenii cu care ai de-a face te pot controla, însă cel mai important control este cel pe care îl exerciți tu asupra ta însuți. Este ușor să începi ceva, însă este ceva mai dificil să te controlezi permanent în ceea ce faci. 

Nu totul merge conform planului. Și ce faci dacă se întâmplă așa? Acționezi în așa fel încât planul să meargă mai departe. În loc să cazi într-o stare permanentă de negativism, te ridici și continui să acționezi. Negativismul distruge orice urmă de receptivitate față de ocaziile cu mare potențial de revenire pe scena performanței. Să te lași pradă pesimismului și negativității nu este deloc sănătos, așa că trebuie să îți mobilizezi toată capacitatea ta de a te auto-controla. 

Dezamăgirea vine atunci când aștepți să obții rezultate foarte repede. Dacă însă se întâmplă să nu vină foarte repede rezultatele, este imperios necesar să pui în funcțiune auto-controlul, respectiv abilitatea de a renunța la ceea ce ai putea obține imediat, astfel încât să te concentrezi pe obținerea pe termen lung a ceea ce îți dorești. 

Chiar și pentru eliminarea frustrării ai nevoie de auto-control. Pentru nimeni nu este ceva plăcut să fie nevoit să amâne iar și iar atingerea visului. Trebuie să faci un efort considerabil pentru a depăși momentele grele și inerente drumului spre cucerirea piscurilor. 

Auto-disciplina este avantajul liderilor și al celor cu mentalitate de învingător. De asemenea, auto-disciplina este antidotul îndoielii și al inerției. La fel de adevărat este că foarte mulți oameni, după ce aud despre auto-disciplină, se gândesc la ceva neplăcut și care are nevoie de mult efort. Ei cred că procesul de auto-disciplinare este ceva migălos, care cere concentrare continuă. 

Mulți nu sunt convinși că într-adevăr se pot auto-disciplina. Aceasta este o concepție eronată. Adevărul este că oricine poate să respecte un program disciplinat de lucru sau de acțiune. Da, auto-disciplina cere efort foarte mare, însă acest efort nu este neapărat neplăcut. Dimpotrivă, efortul prin care să te auto-disciplinezi poate fi o provocare interesantă și distractivă. 

Dacă ți-ai propus să depășești platitudinea și să dovedești tuturor că unul dintre secretele reușitei tale este modul disciplinat și încăpățânat în care acționezi, atunci sigur vei găsi acea resursă de plăcere a auto-disciplinei. Auto-controlul este o experiență a depășirii convingerilor autolimitative, o manieră de a reacționa cu claritate, sârguința care te susține să continui drumul spre realizări mărețe. 

Beneficiile celor care reușesc să se controleze pe ei înșiși sunt imense. Dacă nu te mulțumești cu puțin și vrei să devii prosper, acțiunea sârguitoare îți va aduce răsplata meritată, mai devreme sau mai târziu. 

Capacitatea de auto-disciplinare nu este o calitate rezervată unei minorități care se comportă precum pustnicii și care se supune unor suferințe continui. Nu. Auto-disciplinarea este un instrument prin care cei care au o dorință arzătoare își materializează visul și ajung să se bucure de realitatea dorinței lor. Dorința nu este ceva neplăcut, ci, dimpotrivă, ceva care generează plăcere. Chiar și lupta grea de îndeplinire a dorinței poate aduce satisfacții. Prin urmare, acțiunea de a te auto-disciplina poate să îți aducă ea însăși satisfacții. 

Învingătorii, cei cu mentalitate de luptător, se bucură de fiecare dată când reușesc ca, prin încordarea voinței, să depășească un obstacol, oricât de mic. Fiecare reușită este urmată de bucurie. Dacă reușita este mai mică, nu este neapărat ca și bucuria să fie la fel de mică, ci, dimpotrivă, să fie foarte mare, deoarece în perspectivă pot exista multe alte reușite mici, iar reușitele mici și multe înseamnă bucurii multe. 

Dacă îți faci un plan de acțiune întins pe o perioadă de zece ani, la prima vedere ar putea să pară ceva îngrozitor să te auto-disciplinezi pe parcursul celor zece ani. Însă nu trebuie să fie deloc îngrozitor. Auto-disciplinarea presupune și planificare la secundă. 

Zece ani înseamnă cel puțin trei mii de zile. Însă acele trei mii de zile nu vin năvală peste tine, toate în același timp. Marele noroc al nostru, al tuturor, este că fiecare zi vine pe rând, chiar dacă ne așteaptă alte mii de zile, toate cu provocările lor. De asemenea, în fiecare zi avem toți la dispoziție același număr de ore și de minute, iar acestea vin pe rând, nu toate odată. Acesta este un mare avantaj, mai ales în ceea ce privește auto-disciplinarea, deoarece, dacă ai în fața ta cinci minute, te poți concentra numai la ceea ce ai de făcut în cele cinci minute. 

La fel, dacă trebuie să te concentrezi la ceea ce ai de făcut în următoarea oră, numai la ceea ce ai de făcut în acea oră te concentrezi, fără nicio grijă că s-ar putea să te copleșească provocări care se vor întâmpla în următoarele ore sau zile. 

De fiecare dată când simți că nu te poți auto-disciplina, amintește-ți că timpul curge cu aceeași viteză, iar fiecare minut te așteaptă cu răbdare să te concentrezi NUMAI la ceea ce trebuie să faci în același minut, fără să te streseze deloc ceea ce va urma în celelalte minute, ore sau zile. 

Conștientizarea timpului reprezintă un instrument foarte puternic pe care să-l folosești în planificarea cât mai exactă a construirii viitorului tău.

Claudiu Neacșu

Primii constructori...

Tastatura pe care o folosești, calculatorul tău, telefonul mobil, imprimanta, televizorul, cuptorul cu microunde, aragazul, frigiderul..., sunt acum realități binecunoscute ție. Le poți folosi zilnic, le poți atinge. Oare cine ar putea spune că televizorul, de exemplu, este doar o iluzie, ceva inexistent, o himeră, o halucinație? 

Ei bine, toate aceste lucruri (realități) erau cândva doar simple... gânduri. Ele nu existau decât sub forma gândurilor. Cineva, cândva, s-a gândit la ceva. Tot felul de fantezii se plimbau prin mintea lor. Aventurierii gândurilor erau încrezători în ideile lor și în gândurilor lor, chiar și atunci când cei din jur nu cunoșteau sau nu înțelegeau aceste „fantasme”. 

Era o vreme când oamenii habar nu aveau ce este acela un televizor, fiindcă televizorul pur și simplu nu exista. Faptul că televizorul nu exista nu a fost însă o problemă pentru unul dintre oameni... Cineva a început să se gândească la ceva ce nu exista în mințile altor oameni. Idei sau gânduri despre ceea ce ar putea fi un televizor se nășteau în mintea cuiva care avea în față un ideal. Chiar dacă alți oameni îl criticau, acel idealist se înflăcăra în fața propriilor lui idei. 

La fel se întâmplă și în zilele noastre. Printre noi există oameni care generează idei și gânduri despre lucruri sau proiecte care nu există și în lumea reală, dar care pot exista cândva, în viitor. Aceasta este prima etapă în procesul de naștere a unei realități: GÂNDUL. În următoarea etapă, cei care au generat gânduri despre viitoarea realitate aduc aceste gânduri la prima formă mai apropiată de realitate: cuvintele. Ei scriu despre ideile lor, le aștern pe hârtie, fac proiecte, planuri, desene, schițe. Ei scriu cărți sau eseuri, întocmesc hărți, fac calcule. 

Evident, cuvintele ajung mult mai ușor la oamenii care nu le pot înțelege imediat. Cuvintele încă NU sunt realitate, ci doar niște simple exprimări ale unor gânduri. Din această cauză, realiștii consideră că aceste cuvinte sunt doar niște fantasme, niște halucinații sau idei în mintea unor visători rupți de realitate. Da, așa se întâmplă în această etapă. Cred că e firesc să se întâmple așa, fiindcă realiștii sunt ancorați în realitatea care există deja, nu în realitatea care va exista sau care este posibil să existe. 

Și totuși, idealiștii își văd mai departe de visul lor. Ei sunt loiali unui țel și sunt conștienți că se află doar într-o anumită etapă a drumului lor: CUVINTELE. Ei nu acceptă înfrângerile și nu rămân în niciun fel de blocaj din cauza criticilor sau ironiilor realiștilor. 

Oricât de încordată ar deveni lupta dintre idealiști și realiști, idealiști își prețuiesc propriile gânduri și cuvinte. Ei nu neglijează nimic din ceea ce ar putea să-i ducă spre următoarea etapă. Și nu pot oferi niciun fel de garanție, nimănui, că visul lor chiar va deveni realitate. Nu garanția de felul acesta îi interesează, ci procesul prin care cuvintele care au izvorât din gândurile lor vor deveni CONVINGERI. Un proiect despre ceva care încă nu există NU este niciodată garantat. 

Pe vremea când telefonul mobil era doar în faza de cuvinte, nimeni nu putea să garanteze că el va deveni realitate. Nu s-a încheiat niciodată un contract în care să se garanteze negru pe alb că telefonul mobil chiar va deveni realitate. 

La fel s-a întâmplat cu toate lucrurile reale pe care le vedem azi în jurul nostru. Inventatorii și întreprinzătorii nu au cum să garanteze printr-un anumit contract că visul lor va deveni realitate. În această privință, visătorii sunt mai realiști decât realiștii. 

Pe visători îi preocupă altceva: cuvintele lor să devină convingerile lor. Inventatorul automobilului, de exemplu, avea nevoie să fie CONVINS în sinea lui (chiar dacă cei din jurul lui nu erau convinși) că ideile lui chiar vor deveni realitate. 

Din momentul în care apare CONVINGEREA neclintită că un vis sau un proiect poate deveni ceva real, începe următoarea etapă: ACȚIUNEA. Visătorul convins de viabilitatea planului său trece la treabă. Convingerile ferme sunt însuflețitoare și au darul de a dinamiza întreaga capacitate creatoare a visătorului. Convingerile răzbat prin oceanul de piedici sau obstacole. Convingerile sunt călăuza performerilor. Convingerile sunt ca o comandă pentru începerea acțiunilor și ducerea lor până la capăt. 

Calea spre realitate presupune să nu fii neglijent cu niciun fel de acțiune care să transforme intențiile în procesul triumfător de construire a visului. După ce convingerile s-au imprimat în subconștientul vizionarului, abilitățile lui sunt puse la treabă. Îngrijorarea pentru viitor lasă loc liber acțiunii constante și disciplinate. Cu fiecare pas parcurs, cu fiecare acțiune dusă la capăt, incertul cedează și dispare. În locul lui se naște un lung șir de realizări mici. Puse cap la cap, ele formează un tot unitar, un proiect din ce în ce mai dezvoltat. Ceea ce era incertitudine devine certitudine. 

Greșelile de pe parcurs ajută și ele la transformarea irealizabilului în realizabil. Greșelile sunt și ele tot un câștig, fiindcă oferă lecții, iar lecțiile sunt pline cu învățăminte despre cum să faci ceva mai bine data viitoare. În urma acțiunilor continui, circumstanțele sunt modificate și devin realitatea cu care iau contact și realiștii, adică cei care inițial ironizau ideile visătorilor. 

Hai să ne amintim puțin ce credeau realiștii despre avion, înainte ca avionul să devină realitate. Realiștii spuneau atunci răspicat că este imposibil ca un obiect mai greu decât aerul să zboare. Asta era convingerea lor și nimeni nu putea să le-o scoată din cap. 

A fost nevoie ca visătorii să creadă în ideile lor, să viseze fără oprire, să-și transforme ideile în cuvinte, apoi cuvintele în convingeri, adică în acea forță invizibilă care i-a împins la acțiuni perseverente. Ei au acționat cu însuflețire și stăpânire de sine, au fost devotați scopului final, s-au ridicat după fiecare eșec, s-au încurajat permanent și nu s-au lăsat îngenuncheați. Au trecut graniță după graniță, au luptat din greu cu obstacolele și, în cele din urmă, au atins culmile succesului. Avionul a devenit realitate, ceva banal, ceva ce pot folosi toți oamenii. 

De fiecare dată când vezi în jurul tău lucruri create de către cineva, amintește-ți că primii constructori ai acelor lucruri reale și palpabile au fost GÂNDURILE.

Claudiu Neacșu

Însă asta nu aș face…

Loialitatea față de scopul tău înseamnă să fii la comanda dorințelor tale. Dacă ești devotat idealului pe care îl porți mereu în minte, vei fi și cutezător în ceea ce faci. După ce ajungi la concluzia că într-adevăr merită să lupți pentru un țel, reușești să magnetizezi fluxul de gânduri necesar declanșării șuvoiului energetic cu care să străpungi zidul format din tot felul de obstacole. Însă este necesar să dai tot ce-i mai bun în tine. 

Îndeplinirea unei dorințe mari cere un preț mare. Gândește-te că, atunci când ai de gând să sfidezi tot ceea ce-ți poate fi potrivnic, trebuie să dai dovadă de încăpățânare și răbdare peste limite. 

Există în lumea asta prea mulți oameni care au dorințe uriașe, dar care nu sunt dispuși la acțiuni la fel de uriașe pentru a și le îndeplini. Ei caută mai degrabă să încheie un fel de compromis, în așa fel încât să obțină efecte maxime, dar cu eforturi sau sacrificii minime. Dacă îi întrebi „Vrei să obții cel mai mare succes?”, ei îți vor răspunde „Da, vreau foarte mult!”. Dacă le spui „Ai face totul pentru a obține acest succes?”, ei îți vor răspunde: „Da, însă nu aș face și...” Urmează o listă cu tot felul de lucruri pe care ei NU le-ar face pentru a-și îndeplini visul. 

Însă nu așa funcționează sistemul prin care să-ți vezi visul îndeplinit. Linia de demarcație dintre îndeplinirea unui țel și neîndeplinirea lui constă în această atitudine de a fi dispus să faci orice pentru visul tău. 

Cât timp ești dispus să insiști pentru depășirea oricăror obstacole? Dacă vei spune că vrei să insiști o anumită perioadă, înseamnă că încă nu ești pregătit pentru a-ți realiza visul. Atitudinea corectă este acesta: „Voi insista atât timp cât este nevoie!” 

O capodoperă nu se poate realiza fără acțiune intensă. De asemenea, de multe ori nu există reguli fixe pe care să le urmezi. Trebuie să fii și creativ, să schimbi strategiile ori de câte ori este nevoie, să dai dovadă de o atitudine solidă, pregătită să rezolve orice fel de provocări ivite pe parcurs. 

Mintea deschisă și creatoare este capabilă de multe ori de anticiparea ocaziilor care îți pot deschide tot felul de uși. Nu ai cum să ratezi vreuna din aceste ocazii, dacă fiecare gând al tău este concentrat pe transpunerea în posibilitate reală a tuturor alternativelor favorabile succesului. 

Atitudinea de genul „Dau totul, pentru a obține totul!” te poate propulsa exact acolo unde este șansa cea mai mare de reușită. Dacă nu ești dispus să dai totul, pentru a obține totul, încetul cu încetul te lenevești, iar visul tău se îndepărtează de tine. Nu așa trebuie să se întâmple. Ordinea este de preferat dezordinii. Forța pozitivă a gândurilor constructive și mobilizatoare este de preferat emoțiilor negative. 

A avea o voință nezdruncinată este de preferat automulțumirii de a fi sărac. Atragerea binecuvântărilor depinde de silința cu care îți cultivi atitudinea pozitivă. Dacă pe parcursul către succes contează până și alegerile mărunte, îți dai seama ce impact pot avea alegerile mari, cele de genul „Dau totul, pentru a obține totul!”. 

Imaginează-ți că îndeplinirea dorinței tale depinde numai și numai de tine. Obstacole sunt destule în exteriorul tău. Piedici sunt cam la tot pasul. Dar depășirea lor depinde numai de tine. Cum le poți depăși? Numai dacă faci tot ceea ce trebuie făcut. 
Aici nu mai este vorba despre ceea ce îți place ție să faci. Una este verbul A PLĂCEA, alta este verbul  A TREBUI. Tu, în sinea ta, ar trebui să-ți repeți mereu că, dacă treci peste limitele pe care singur ți le-ai stabilit, înseamnă că poți face mult mai mult decât ți-ai propus să faci. Poți pune cărămidă peste cărămidă, cu aceeași concentrare la fiecare cărămidă, reușind astfel să construiești o casă uriașă. În cazul în care această casă necesită un milion de cărămizi, tu ai de luat o decizie totală: continui până când ai zidit și ultima cărămidă. Iar aici tot atitudinea ta este hotărâtoare. 

Dacă îți impui să faci tot ceea ce trebuie pentru ca nici măcar o singură cărămidă să nu scape atenției și voinței tale, înseamnă că procesul de construire a casei va depinde în totalitate de atenția și voința ta. La fel de adevărat este că, dacă nu ai dispunerea de a face totul pentru ducerea la capăt a construirii casei, sunt foarte mari șanse să te oprești undeva pe drum, iar casa să rămână doar așa, un început de construcție. 

Angajamentul este esențial. Observi că una dintre căile de a NU îți îndeplini visul este atitudinea de dat înapoi atunci când ți se cere să fii dispus la a face totul. Din momentul în care păstrezi unele rezerve în ceea ce privește acțiunile pe care trebuie să le începi sau să le duci la capăt, se diminuează dramatic șansele tale de succes. 

De fapt, atunci când nu ai dispunerea de a face chiar totul pentru îndeplinirea visului tău, înseamnă că acel vis nu este suficient de puternic pentru tine. Adică nu îți dorești din tot sufletul să-ți vezi visul cu ochii. Sau pur și simplu acel vis nu este cu adevărat important pentru tine. Tu dai voie gândurilor auto-limitative să te țină pe loc, când, de fapt, tu porți în tine un potențial nelimitat și care doar așteaptă să fie investit. 

Până când nu pătimești pentru visul tău, nu ai cum să înaintezi cu toată vigoarea spre acest vis. Universul are o mare simpatie pentru cei îndrăzneți și care au voința de a înfăptui lucruri mari, căliți în lupta cu dificultățile. Ei fac totul pentru a-și îndeplini visul. Urmează-le exemplul! 

Ia în piept această provocare: de azi înainte vei da tot ce e mai bun în tine, în schimbul satisfacției uriașe pe care o vei simți în ziua în care viitorul visat acum devine realitate. Lasă entuziasmul să te însoțească pe drumul spre excelență, acompaniat de energie mentală pozitivă, hotărâre de neclintit, abnegație și atitudine de învingător. 

Obișnuiește-te cu gândul că ai oricând libertatea de a-ți mobiliza în modul intensiv toată energia care să-ți materializeze visul.

Claudiu Neacșu