Primii constructori...

Tastatura pe care o folosești, calculatorul tău, telefonul mobil, imprimanta, televizorul, cuptorul cu microunde, aragazul, frigiderul..., sunt acum realități binecunoscute ție. Le poți folosi zilnic, le poți atinge. Oare cine ar putea spune că televizorul, de exemplu, este doar o iluzie, ceva inexistent, o himeră, o halucinație? 

Ei bine, toate aceste lucruri (realități) erau cândva doar simple... gânduri. Ele nu existau decât sub forma gândurilor. Cineva, cândva, s-a gândit la ceva. Tot felul de fantezii se plimbau prin mintea lor. Aventurierii gândurilor erau încrezători în ideile lor și în gândurilor lor, chiar și atunci când cei din jur nu cunoșteau sau nu înțelegeau aceste „fantasme”. 

Era o vreme când oamenii habar nu aveau ce este acela un televizor, fiindcă televizorul pur și simplu nu exista. Faptul că televizorul nu exista nu a fost însă o problemă pentru unul dintre oameni... Cineva a început să se gândească la ceva ce nu exista în mințile altor oameni. Idei sau gânduri despre ceea ce ar putea fi un televizor se nășteau în mintea cuiva care avea în față un ideal. Chiar dacă alți oameni îl criticau, acel idealist se înflăcăra în fața propriilor lui idei. 

La fel se întâmplă și în zilele noastre. Printre noi există oameni care generează idei și gânduri despre lucruri sau proiecte care nu există și în lumea reală, dar care pot exista cândva, în viitor. Aceasta este prima etapă în procesul de naștere a unei realități: GÂNDUL. În următoarea etapă, cei care au generat gânduri despre viitoarea realitate aduc aceste gânduri la prima formă mai apropiată de realitate: cuvintele. Ei scriu despre ideile lor, le aștern pe hârtie, fac proiecte, planuri, desene, schițe. Ei scriu cărți sau eseuri, întocmesc hărți, fac calcule. 

Evident, cuvintele ajung mult mai ușor la oamenii care nu le pot înțelege imediat. Cuvintele încă NU sunt realitate, ci doar niște simple exprimări ale unor gânduri. Din această cauză, realiștii consideră că aceste cuvinte sunt doar niște fantasme, niște halucinații sau idei în mintea unor visători rupți de realitate. Da, așa se întâmplă în această etapă. Cred că e firesc să se întâmple așa, fiindcă realiștii sunt ancorați în realitatea care există deja, nu în realitatea care va exista sau care este posibil să existe. 

Și totuși, idealiștii își văd mai departe de visul lor. Ei sunt loiali unui țel și sunt conștienți că se află doar într-o anumită etapă a drumului lor: CUVINTELE. Ei nu acceptă înfrângerile și nu rămân în niciun fel de blocaj din cauza criticilor sau ironiilor realiștilor. 

Oricât de încordată ar deveni lupta dintre idealiști și realiști, idealiști își prețuiesc propriile gânduri și cuvinte. Ei nu neglijează nimic din ceea ce ar putea să-i ducă spre următoarea etapă. Și nu pot oferi niciun fel de garanție, nimănui, că visul lor chiar va deveni realitate. Nu garanția de felul acesta îi interesează, ci procesul prin care cuvintele care au izvorât din gândurile lor vor deveni CONVINGERI. Un proiect despre ceva care încă nu există NU este niciodată garantat. 

Pe vremea când telefonul mobil era doar în faza de cuvinte, nimeni nu putea să garanteze că el va deveni realitate. Nu s-a încheiat niciodată un contract în care să se garanteze negru pe alb că telefonul mobil chiar va deveni realitate. 

La fel s-a întâmplat cu toate lucrurile reale pe care le vedem azi în jurul nostru. Inventatorii și întreprinzătorii nu au cum să garanteze printr-un anumit contract că visul lor va deveni realitate. În această privință, visătorii sunt mai realiști decât realiștii. 

Pe visători îi preocupă altceva: cuvintele lor să devină convingerile lor. Inventatorul automobilului, de exemplu, avea nevoie să fie CONVINS în sinea lui (chiar dacă cei din jurul lui nu erau convinși) că ideile lui chiar vor deveni realitate. 

Din momentul în care apare CONVINGEREA neclintită că un vis sau un proiect poate deveni ceva real, începe următoarea etapă: ACȚIUNEA. Visătorul convins de viabilitatea planului său trece la treabă. Convingerile ferme sunt însuflețitoare și au darul de a dinamiza întreaga capacitate creatoare a visătorului. Convingerile răzbat prin oceanul de piedici sau obstacole. Convingerile sunt călăuza performerilor. Convingerile sunt ca o comandă pentru începerea acțiunilor și ducerea lor până la capăt. 

Calea spre realitate presupune să nu fii neglijent cu niciun fel de acțiune care să transforme intențiile în procesul triumfător de construire a visului. După ce convingerile s-au imprimat în subconștientul vizionarului, abilitățile lui sunt puse la treabă. Îngrijorarea pentru viitor lasă loc liber acțiunii constante și disciplinate. Cu fiecare pas parcurs, cu fiecare acțiune dusă la capăt, incertul cedează și dispare. În locul lui se naște un lung șir de realizări mici. Puse cap la cap, ele formează un tot unitar, un proiect din ce în ce mai dezvoltat. Ceea ce era incertitudine devine certitudine. 

Greșelile de pe parcurs ajută și ele la transformarea irealizabilului în realizabil. Greșelile sunt și ele tot un câștig, fiindcă oferă lecții, iar lecțiile sunt pline cu învățăminte despre cum să faci ceva mai bine data viitoare. În urma acțiunilor continui, circumstanțele sunt modificate și devin realitatea cu care iau contact și realiștii, adică cei care inițial ironizau ideile visătorilor. 

Hai să ne amintim puțin ce credeau realiștii despre avion, înainte ca avionul să devină realitate. Realiștii spuneau atunci răspicat că este imposibil ca un obiect mai greu decât aerul să zboare. Asta era convingerea lor și nimeni nu putea să le-o scoată din cap. 

A fost nevoie ca visătorii să creadă în ideile lor, să viseze fără oprire, să-și transforme ideile în cuvinte, apoi cuvintele în convingeri, adică în acea forță invizibilă care i-a împins la acțiuni perseverente. Ei au acționat cu însuflețire și stăpânire de sine, au fost devotați scopului final, s-au ridicat după fiecare eșec, s-au încurajat permanent și nu s-au lăsat îngenuncheați. Au trecut graniță după graniță, au luptat din greu cu obstacolele și, în cele din urmă, au atins culmile succesului. Avionul a devenit realitate, ceva banal, ceva ce pot folosi toți oamenii. 

De fiecare dată când vezi în jurul tău lucruri create de către cineva, amintește-ți că primii constructori ai acelor lucruri reale și palpabile au fost GÂNDURILE.

Claudiu Neacșu