Combustibilul...

Dacă ai avut norocul să reușești să îți cumperi un automobil de foarte bună calitate, îți mai rămâne să te bucuri sănătos de acest automobil. Este o încântare să vezi ce opțiuni senzaționale are un automobil ultimul răcnet. 

Însă hai să vedem ce se întâmplă dacă acest automobil minunat rămâne fără combustibil. Te mai ajută la ceva toate opțiunile bestiale cu care el este înzestrat? Bineînțeles că nu te mai ajută. Chiar dacă ar fi să ai cel mai sofisticat automobil din lume, el nu te poate ajuta cu nimic dacă nu mai are combustibil. Combustibilul este energia care face automobilul să funcționeze. 

Există azi computere capabile de performanțe de neînchipuit cu ceva ani în urmă. Aceste computere au și ele nevoie de energie pentru a funcționa. Dacă le-ai luat curentul electric, gata, ele sunt total inutile. 

Creierul uman este mult mai complex decât cel mai complex calculator pe care omul l-a creat. La fel ca dispozitivele care au nevoie de o formă de energie pentru a funcționa, creierul uman are și el nevoie de energie, de acea forță vitală care să îi susțină activitatea. 

Telefonul, calculatorul, televizorul, automobilul, dacă nu ar avea energie cu care să funcționeze, ar fi simple bucăți din plastic și metal, fără niciun folos. La fel este cu creierul uman. El nu ar putea funcționa dacă nu ar exista energia vitală. În momentul în care energia vitală îl părăsește, creierul devine o simplă bucată de carne, total inutilă. Dar, atâta vreme cât creierul este în viață, mintea funcționează prin creier, se manifestă prin el, ducând la rezultatele pe care le cunoaștem. 

Dacă ar fi să comparăm cu un calculator creierul, discutăm despre aceleași două componente: hardware și software. În limba engleză, „hard” înseamnă „tare”, iar „ware” înseamnă „articol”. Într-o traducere aproximativă, „hardware” înseamnă componenta tare, materială sau dură a calculatorului, cea pe care o putem atinge. „Soft” înseamnă „slab”, „delicat”, „fin”. Înțelesul cuvântului „software” este de ceva care nu poate fi atins, manifestându-se într-un mod foarte subtil. 

Foarte simplu spus, hardware este componenta materială a calculatorului, iar software este informația sau partea logică fără de care hardware ar fi total inutil. 

Eu aș face o comparație și mai clară. Hai să spunem că hardware este caietul, iar software este ceea ce scrii tu în caiet. Dacă tu scrii, de exemplu, poezii, textele acestor poezii reprezintă partea de software, iar caietul reprezintă partea de hardware, componenta materială, palpabilă, pe care poți pune mâna. Nu ai cum să atingi poeziile (software), pentru că ele reprezintă doar informația. Poți însă să atingi caietul, partea hardware. 

De la magazin poți să cumperi foarte multe caiete. Toate caietele sunt la fel. Ele sunt simple obiecte și sunt utile pentru a scrie ceva pe ele. Și poți să scrii orice pe un caiet, nu doar poezii. Pe un caiet poți să scrii cele mai mari prostii din lume, iar pe alt caiet poți să scrii poezii geniale. Partea de hardware (caietul) este la fel și nu prea ai ce să schimbi la ea. Însă partea de software (cele mai mari prostii din lume sau, dimpotrivă, poeziile geniale) se poate modifica în funcție de voința ta. Dacă vrei să scrii un text foarte frumos și emoționant pe caiet, o poți face. Dacă însă vrei să scrii pe caiet niște tâmpenii, la fel de bine o poți face. Caietul (partea de hardware) așteaptă decizia ta în ceea ce privește textul pe care îl vei scrie (partea de software). 

Creierul uman ar putea fi numit și el „partea de hardware”. Ceea ce gândește omul ar putea fi numit „partea de software”. Creierele oamenilor (hardware) sunt toate cam la fel, așa cum și caietele pot fi la fel. Între creierul unui om care a reușit să obțină un succes colosal și creierul unui om care trăiește pe treapta cea mai de jos a societății nu există prea mari diferențe. Ei au cam același hardware. Dacă ar fi să le observi creierele, vei vedea că nu sunt deosebiri între ele. Două emisfere cerebrale, cam de aceeași mărime. Numărul de neuroni este cam același, în toate creierele. Și totuși, unii oameni reușesc să obțină prea mult succes și bani, iar alții deloc. Asta înseamnă că explicația succesului se află în altă parte. 

Nu, succesul nu depinde de conjuncturile externe. Avem foarte multe exemple de oameni care s-au născut și au trăit un timp în condiții de extremă sărăcie și de lipsuri de tot felul, apoi s-au smuls din acele condiții și au urcat treptele cele mai înalte ale succesului și prosperității. Oare să fie norocul o explicație a succesului? Nu, nici norocul nu este o explicație, deoarece exemplele oamenilor care au reușit să obțină succesul, deși nu s-au bucurat de condiții favorabile succesului, este așa de mare, încât nu poate fi vorba nici despre noroc, nici despre coincidențe. 

Și atunci, ce au făcut ei? Răspunsul e simplu. Pur și simplu au umblat în modul cel mai serios la partea de software. Adică și-au deschis mintea, au scos din ea gândurile pesimiste, au uitat complet părerile conform cărora ei ar fi incapabili să urce pe scara succesului, apoi și-au umplut mintea numai cu proiecte provocatoare, au înlocuit ideea de noroc cu ideea de conștiință care țintește neîncetat spre dezvoltare și prosperitate. 

Arhitectura succesului tău se modifică în funcție de cât de motivat ești să clădești cu puterea minții acel edificiu special al gândirii libere și cutezătoare.Ține minte că pe drumul succesului ai nevoie de combustibil care să pună în funcțiune mașinăria minunată pe care deja o posezi, iar acest combustibil este dorința de a lupta pentru visul tău, fără a te abate nicio clipă de la clarviziunea și disciplina cu care înaintezi. 

Nu capitularea în fața greutăților face această mașinărie să funcționeze, ci fixarea unor țeluri înalte, dorința de schimbare a destinului, ardoarea exemplară cu care anticipezi biruința. 

Poți fi nemulțumit doar atât cât să-ți pui la treabă abilitatea de a te afla în întrecere cu tine însuți, cinic numai în ceea ce privește condițiile vitrege exterioare și animat de intensitatea emoțională cu care acționezi pentru visul tău.

Claudiu Neacșu