Schimbul...

Dacă tu ai un obiect de valoare și vrei să-l dăruiești cuiva, acea persoană care a primit de la tine obiectul se va bucura foarte mult. De exemplu, ai un telefon mobil foarte scump, dar care pentru tine este în plus, așa că ai hotărât să îl dăruiești pur și simplu cuiva foarte apropiat ție. Este foarte frumos acest gest al tău, nu-i așa? 

Bineînțeles că persoana care se trezește așa, pe neanunțate, în posesia unui telefon mobil foarte bun se va umple cu bucurie imensă. Gestul tău de a dărui ceva de valoare i-a adus bucurie. 

Dar hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă acea persoană care a primit de la tine telefonul mobil te-ar căuta într-o bună zi și ți-ar explica plină de mândrie că dorește să îți răsplătească gestul și să îți ofere un cadou, așa cum ai făcut și tu. Ar fi totul în regulă. Nu e nimic obișnuit în a întoarce cuiva un gest. 

Numai că…, surpriză… Acea persoană vine în fața ta și îți dăruiește o… coală albă de hârtie. Atât. O simplă coală albă de hârtie, banală, fără nici măcar un cuvânt scris pe ea. 

În mintea ta se va stârni o furtună. Te vei întreba ce a pățit persoana aceea și de ce a ales ea să îți ofere cadou ceva așa de banal și fără valoare, de vreme ce tu i-ai dăruit un obiect valoros, adică un telefon mobil care într-adevăr îi poate folosi la ceva. 

S-ar putea să te gândești că acea persoană vrea să își bată joc de tine. De fapt, chiar la asta te vei gândi. 

Bineînțeles, exemplul cu telefonul mobil și coala de hârtie este doar imaginar. Însă în viața reală să știi că se petrec de multe ori astfel de schimburi ciudate, de neînțeles, dacă stăm și ne gândim mai bine. 

Astfel de schimburi absurde („Eu îți ofer ție ceva de valoare, însă tu îmi oferi mie în schimb ceva fără nicio valoare”) au loc frecvent între două categorii de oameni. 

Prima categorie de oameni este cea a optimiștilor. Există oameni care, deși sunt nevoiți să lupte cu tot felul de dificultăți, cu tot felul de piedici care par a fi extrem de hotărâte să îi țină pe loc, ei își mențin optimismul și cred cu tărie că după ploaie vine soarele, că după vremuri grele vor veni și vremuri mai bune, că după încercări fără rezultate va veni și succesul mult dorit. 

Oare le folosește la ceva o astfel de atitudine? Da, le folosește! Dacă ei își mențin o viziune optimistă cu privire la viitor, mintea lor va rămâne mereu deschisă în fața oportunităților care se pot ivi din locuri neașteptate, exact atunci când ei se așteaptă mai puțin. 

Optimismul te menține atent la ceea ce poate veni pe neanunțate. Și, de cele mai multe ori, oportunitățile vin pe neanunțate, fără un plan pregătit cu grijă dinainte. Important este să le observi cu coada ochiului, fulgerător, fiindcă ele nu stau prea mult într-un singur loc, ci țâșnesc grăbite mai departe, spre alți oameni dispuși să le observe. Optimismul este prin el însuși o valoare. 

A doua categorie de oameni este cea a pesimiștilor. Orice s-ar întâmpla, ei văd totul în negru. Chiar dacă le explici că lucrurile pot evolua și înspre bine, ei vor vedea că viitorul arată foarte rău, deși acest viitor încă nu a venit. Pesimiștii sunt convinși că ceilalți sunt răi, că totul merge pe dos, că există numai conspirații și interese ascunse. Pesimiștii nu au curaj să meargă nici măcar cu un pas mai în față, fiindcă în mintea lor s-a cuibărit ideea că dincolo de acel pas este foarte posibil să îi aștepte o capcană perfidă, o groapă din care nu vor mai putea ieși, un monstru care îi va devora cu cruzime. 
Desigur, pesimiștii nu sunt convinși sută la sută că răul îi așteaptă mereu. Însă de ce să riște? De ce să se avânte în necunoscut, când cunoscutul este mai călduț? 

Dar oare ce se întâmplă cu oportunitățile? Exact, ai ghicit răspunsul. Mintea pesimiștilor se închide complet și nu mai este absolut deloc receptivă atunci când prin preajmă se ivesc tot felul de oportunități mai mari sau mai mici. Cu alte cuvinte, mintea pesimiștilor este complet oarbă și complet surdă. Nu vede și nu aude niciun fel de ocazie favorabilă unei vieți mai bune. 
Mintea pesimiștilor se mulțumește doar cu ceea ce se află aici, în pătrățica sigură, în locul cald și ferit de orice fel de riscuri sau rele. Pesimiștii nu pot vedea că dincolo de colțișorul lor confortabil se pot afla comori uriașe. Ei văd doar probabilitatea ca acele comori să fie păzite de gardieni înfiorători și care le vor numai răul. Pesimiștii văd numai jumătatea goală a paharului, deși în fața lor se află un pahar pe jumătate plin cu apă. 

Realitatea este că mintea pesimiștilor rămâne continuu blocată și închisă în fața oportunităților. Altfel spus, pesimismul nu reprezintă niciun fel de valoare, pentru nimeni. Valoarea este ceea ce îți aduce ceva folositor. Însă pesimismul nu aduce nimic folositor. Pesimismul este non-valoare, închidere, blocaj, lipsă de perspective, lipsă de speranțe, ceață, întuneric, uși ferecate, lacăte pe care nimeni nu le mai poate descuia. 

Între pesimiști și optimiști este diferență ca de la cer la pământ. Sunt două specii aflate pe planete diferite și la distanță de miliarde de ani lumină una de alta. 

Dacă ar fi să se realizeze între un optimist și un pesimist un schimb de atitudini, acest schimb ar fi total dezechilibrat, la fel cum ar fi și schimbul dintre cineva care oferă un telefon mobil și altcineva care îi oferă o simplă coală albă de hârtie. Valoare în schimbul non-valorii. 

Un pesimist întotdeauna poate învăța ceva valoros de la un optimist. 

Dar optimistul ce poate învăța valoros de la un pesimist? Nimic. Pesimistul nu are de oferit valori, ci numai gânduri negre, gânduri care nu aduc foloase de niciun fel, nimănui, niciodată. 

Cel mai bine este ca pesimiștii să primească ceea ce le dăruiesc optimiștii. Numai așa viața tuturor va deveni mai bună.

Claudiu Neacșu