Iluzia ierbii vecinului...

Este relativ ușor să începi ceva, dacă decizia ta de a începe este destul de puternică. Nu este nevoie să fii un fanatic al acțiunii, ci doar să fii harnic în ceea ce privește idealurile la care ții cel mai mult. 

Se pune întrebarea cât de puternic este angajamentul tău de a te smulge dintr-o poziție inferioară, în așa fel încât să te poți organiza cu maxim de eficiență, să acționezi numai constructiv, să părăsești majoritatea care se mulțumește cu ceea ce are și să îți atingi scopul. Acest angajament trebuie să reziste pe termen lung și foarte lung. Nu este ceva care ține cât o răsuflare. 
Succesul presupune să alergi într-un maraton, nu într-un sprint. De foarte multe ori, mai ales atunci când îți propui să atingi un obiectiv măreț, rezultatele vizibile nu apar chiar imediat. Nu doar că rezultatele nu apar imediat, dar trebuie să înfrunți provocări și obstacole care îți pun din greu la încercare răbdarea, ba chiar dorința de a merge mai departe. 

Atunci când scopul pe care vrei să-l atingi se află situat într-un punct foarte îndepărtat, iar distanța până la el pare că nu vrea să se micșoreze deloc, tot felul de gânduri de abandon încep să îți dea târcoale. 

Într-un fel, este normal să se întâmple așa. Nu ai cum să fii super-fericit atunci când pornești la drum cu o dorință fierbinte și pe care o vrei îndeplinită cât mai repede, dar care are nevoie de o perioadă mai lungă pentru a fi îndeplinită. Oare cine ar putea fi bucuros să primească mai târziu ceva bun pentru el, când teoretic ar exista și o altă posibilitate, respectiv posibilitatea de a primi chiar acum sau aproape imediat ceea ce își dorește așa de mult? 

Eu cred că foarte puțini oameni au această capacitate de a amâna pentru mai târziu ceea ce pot primi acum. Succesul cel mare presupune să parcurgi un drum lung. Aceasta este regula, iar orice fel de excepție confirmă această regulă. Drumul lung presupune să ai răbdare. Dacă nu ai răbdare, ar fi mai înțelept să rămâi acolo unde ești, în punctul în care te simți confortabil. Dacă apuci și faci primul pas, dar apoi ajungi la concluzia că nu ești în stare să faci al doilea pas, iar al treilea pas ți se pare ceva imposibil, trăiești cu senzația că era totuși mai bine dacă ai fi făcut altceva, adică dacă ai fi rămas pe loc sau ai fi apucat-o în altă direcție. 

Perseverența este esențială pentru atingerea succesului. Nu ai cum să reușești într-o acțiune de mare amploare, dacă nu te înarmezi de la început cu energia care să te mențină permanent pe traiectul spre ținta finală. În același timp, este foarte adevărat că este îndreptățită dorința de a avea succes cât mai repede.

Și este firesc atunci să îți dea târcoale gânduri de genul: „Și dacă în altă parte voi avea succes mai repede?” „Și dacă în altă parte iarba este mai verde?” 

Oare cât de ușor ai putea să reziști acestor cântece de sirene? Nu este prea ușor. De ce? Fiindcă oamenii au implantată în subconștient această idee: „Trebuie să caut exact ceea ce se poate obține mai ușor și să fug de ceea ce se poate obține mai greu.” 

Însă de la idee la practică este cale lungă, iar pe această cale se produce altceva, nu ceea ce vor oamenii. Nici în altă parte nu este mai ușor. Nici în altă parte iarba vecinului nu este mai verde. Această prospețime a ierbii vecinului este doar o iluzie. Tentația de a crede că în altă parte vei găsi calea mai rapidă, mai eficientă, mai bună, mai comodă... este aproape irezistibilă. 

Și uite așa renunți la drumul pe care ai pornit, cu speranța că un alt drum te va duce mai repede la destinație. Pornești pe noul drum, apoi constați că nici acesta nu te duce spre destinație cu viteza la care te așteptai. Și iei decizia de a părăsi și acest drum. 

Evident, după ce constați că nici pe acest drum viteza de înaintare nu este cea pe care o așteptai, îl părăsești și cauți alt drum, mereu cu iluzia că acolo viteza cu care te îndrepți spre scopul tău va fi mai mare. Șansele ca așa ceva să se întâmple sunt extrem de mici. 

De cele mai multe ori, din păcate pentru cei care caută cu orice preț să înainteze numai cu viteză mare și foarte mare, drumul acela care să îi poarte în cele mai avantajoase condiții spre destinația așa de dorită nu există. De fiecare dată când vor avea impresia că în altă parte va merge totul mai bine, nici acolo nu va merge mai bine. 

Unde este greșeala? Nu întotdeauna strategia vitezei este cea corectă. Atunci când pornești pe un drum, strategia cu cele mai mari șanse de izbândă este să înaintezi pas cu pas, chiar dacă fiecare pas se face cu viteză mică. Dacă după doar primul pas părăsești drumul pe care ai pornit, acel pas nu va mai apuca să facă „pui”, adică nu va mai genera următorul pas. 

Dacă renunți după primul semn că totul pare să meargă prea încet, vei face mereu doar primul pas, pe tot felul de drumuri. Vei fi mereu un fel de veșnic începător, fiindcă, în loc să înaintezi pe același drum și să crești constant distanța cu care deja ai înaintat pe același drum, vei reporni de la zero pe câte un alt drum. Și astfel progresul tău va fi zero. 

Dacă tot alergi după iarba vecinului și dacă tot trăiești impresia că în altă parte va merge totul mai bine, vei bate pasul pe loc. Fii constant și perseverent pe același drum! Chiar dacă acum ți se pare că viteza cu care înaintezi este mică, evită din toate puterile greșeala de a abandona drumul și de a căuta mereu o altă cale. 

Cea mai bună cale este cea pe care te afli acum și pe care obții progres după progres. 

Mai bine încet, dar sigur!

Claudiu Neacșu