Mereu următorul pas!

Succes fără stabilirea clară a unui scop nu există. Însă, indiferent cât ar fi de îndepărtat sau de măreț un scop, există un punct din care pornești. În acest punct nu ai, desigur, niciun fel de realizări. Dar ai un vis. Și ții enorm la acel vis. Acel vis te determină să pornești din punctul în care te afli. 

Scopul tău se află cumva la distanță foarte mare de punctul în care te afli? Ți se pare descurajantă această distanță? Da, te-ar putea încerca și descurajarea. În același timp, ai putea să te gândești că ceea ce contează mai mult este scopul, nu distanța până la acel scop. De asemenea, contează să pornești. Descurajarea sau încurajarea nici nu mai contează, dacă pur și simplu pornești. 

Oare de ce este așa de importantă această pornire? Răspunsul este foarte simplu. Pentru că, după ce apuci să faci primul pas, nu ai decât să repeți procesul, adică să faci al doilea pas. Și oare ce urmează după al doilea pas? Te oprești cumva? Nu. De ce să te oprești? De ce să nu faci și al treilea pas? Apoi, după al treilea pas, de ce să nu faci și al patrulea pas? 

Ai avea oare un motiv serios să te oprești la al patrulea pas, dacă țelul tău este clar și puternic? Nu, nu ai avea. Dacă te oprești la pasul patru, înseamnă că degeaba ai făcut efortul de a pleca spre pasul unu. Cea mai bună alegere pentru tine este să nu rămâi blocat la pasul patru, ci să treci la pasul cinci. Tot secretul progresului este să nu rămâi la pasul la care ai ajuns, ci să te desprinzi din acel pas și să treci la următorul pas. Desigur, mai trebuie să reiei acest proces. Treci mereu mai în față! Indiferent de ceea ce se întâmplă la un moment dat, treci mai în față! 

Obții ceva numai dacă înaintezi chiar și cu câte un milimetru pe zi. Dacă însă rămâi încremenit în teamă și neîncredere, nici măcar cu un milimetru pe zi nu vei putea înainta, iar drumul spre îndeplinirea țelului tău rămâne blocat. 

Încremenirea în același loc poate fi comodă și lipsită de dureri de cap. Însă această comoditate nu îți aduce satisfacția de a-ți vedea visul îndeplinit. Prin urmare, dacă vrei să trăiești fericirea de a-ți atinge țelul, este necesar să renunți la comoditate. 

Ai de luat o hotărâre: zonă de confort sau progres. Ce alegi? Ce este mai important pentru tine? Să stai pe loc sau să înaintezi? Să-ți trăiești visul sau doar să visezi? Să obții fericirea sau doar să tânjești la ea? 

Eu cred că este mult mai bine să decizi pentru progresul tău, nu pentru stagnare. Și nu poți să progresezi dacă nu visezi la ceea ce va fi în viitor, chiar dacă viitorul nu s-a concretizat încă printr-un succes consistent pentru tine. 

Lucrurile palpabile au un drum al lor. Mai întâi există visul. Asta știe orice vizionar. După vis urmează acțiunea. Primul mic rezultat vine în urma acțiunii. După acțiuni repetate se obține succesul palpabil. Acesta este un drum necesar al succesului. 

Desigur, ai putea să-ți dorești succesul rapid. Ai putea obține, dacă ai un mare noroc, prosperitate și faimă, peste noapte, fără efort, fără așteptare. Dar oare, dacă s-ar întâmpla așa ceva, nu crezi că parcă ar lipsi ceva destul de important? 

Ce faci cu ceva obținut foarte ușor? Te bucuri rapid de acel ceva, consumi rapid fericirea trăirii visului, apoi aștepți să urmeze altă fericire. Însă altă fericire nu va veni, deoarece nu ai luptat pentru ea. Nu ai trecut prin faza în care doar să visezi cu ochii deschiși și să acționezi zi de zi pentru visul tău. O astfel de fază rapidă este lipsită de satisfacții. 

Îndeplinirea rapidă a unui vis înseamnă satisfacere rapidă și atât. Dincolo de satisfacerea rapidă ar trebui să mai existe ceva. Însă nu va exista decât un fel de gol, lipsit de bucurii. De ce? Pentru că, de fapt, drumul spre succes conține în el o bucurie foarte mare: bucuria de a lupta pentru succes. 

Tensiunea luptei pentru ceva ce încă nu există conține în ea o satisfacție care merită luată în seamă. Dacă drumul este lung, această lungime nu mai contează, pentru că obții deja satisfacții intermediare din pașii mulți și mărunți pe care îi parcurgi. Bucuriile intermediare, adunate, pot fi la fel de consistente ca bucuria finală. Pentru a simți savoarea acestor bucurii intermediare trebuie să lași la o parte orice teamă. 

Desigur, nimănui nu-i place riscul, de niciun fel. Aceasta este tendința naturală a omului: să nu riște, ci să stea cât mai mult în zona lui de confort. 

Dar oare ce s-ar întâmpla dacă ai sta mereu în zona de confort și ai evita orice fel de risc? Ar fi asta cu adevărat benefic pentru a-ți construi o viață mai bună? Nu! Dacă vrei să construiești ceva, nu o poți face fără să ieși din zona de confort. Întotdeauna este nevoie de o doză de temeritate, măcar pentru a face primul pas. 

După ce te-ai convins că ești în stare să faci primul pas, capeți mai mult curaj. Asta înseamnă că deja ai ieșit din zona de confort. Puțin, dar ai ieșit. E un progres. 

Orice fel de progres este benefic, chiar dacă mărimea lui nu este foarte mare. Importantă este intenția care te smulge din amorțeală. Odată pornit la drum, nu mai ai de ce să te oprești. Visul este perpetuu și tot el îți menține energia necesară acțiunii. Nimic nu te poate dezechilibra, pentru că ai deja în tine echilibrul specific celor cu stofă de învingător. 

Oricât de teribile ar fi obstacolele, energia visului tău te susține frenetic și fără odihnă. Această energie are efect mai ales pe termen lung și foarte lung, adică exact acolo unde este cea mai mare nevoie de ea. 

Învingătorul știe că este mai nesănătos să zăbovească în zona lui de confort, așa că va porni cu toată puterea spre viitor. La fel trebuie să faci și tu.


Claudiu Neacșu