Scepticita...

Într-o zi ascultam la un post de radio o emisiune foarte interesantă, în care prezentatorii discutau despre mai multe cazuri ale unor oameni care, pornind de la nimic, au ajuns să fie milionari în dolari. 

Dintre acele exemple îl redau aici numai pe cel al cuiva care a avut năstrușnica idee de a porni o afacere în care să vândă animale de companie, iar respectivele animale să nu fie altceva decât... simple pietre. Da, ai citit bine. Simple pietre au fost vândute drept animale de companie. Iar cel care a avut această idee a devenit milionar în dolari. Este doar un exemplu. Și este real. 

Ei bine, prezentatorii emisiunii respective s-au mirat foarte tare atunci când au avut de-a face cu comentariul unui ascultător al postului de radio. Acel ascultător spunea foarte convins că aceste exemple de oameni care din nimic au făcut milioane de dolari nu sunt reale. Ba chiar le-a sugerat prezentatorilor emisiunii să lase astfel de... vrăjeli. Prezentatorii au spus atunci că asta este problema pentru foarte mulți oameni: neîncrederea. 

Scepticita este o boală grea, mai ales atunci când cei care suferă de această boală (adică scepticii) au în față realitatea, dar ei tot nu o cred. 

Desigur, exemplele pe care acei prezentatori le-au prezentat în emisiune par halucinante. Dacă ele nu ar fi reale, ar fi chiar incredibile. Într-un anume fel și până la un anume punct, reacțiile celor care nu cred că ele ar fi reale sunt scuzabile. Dar nu și după ce se depășește o limită. 

Adevărul este că pe planeta asta se petrec multe lucruri care par ieșite din comun. Pentru un om obișnuit și care luptă zilnic cu situații pe care toți le cunosc, a lua contact cu informații năucitoare despre oameni care au ajuns să câștige din nimic sume astronomice de bani reprezintă o experiență aproape miraculoasă. 

Omul obișnuit se zbate să câștige un salariu cu care să se întrețină. Pentru acel salariu el muncește aproape zilnic, ani de zile. Și nici vorbă să devină milionar în dolari în urma primirii acelui salariu. Dimpotrivă, constant are de-a face cu muncă multă, pentru bani prea puțini. Și, în momentul în care aude că cineva a reușit să facă vagoane de bani doar pentru faptul că a avut inspirația de a vinde pietre drept animale de companie, simte un fel de enervare, iar enervarea asta se transformă repede în neîncredere. 

Însă viața nu este compusă numai din fapte banale. Din când în când se mai întâmplă și câte o minune. Este adevărat că minunile se întâmplă destul de rar, dar se întâmplă. 

Întrebarea este dacă tu ești pregătit să întâmpini o minune, atunci când aceasta ți se înfățișează. Ca să poți întâmpina o minune, trebuie să o vezi. Ca să o vezi, trebuie să crezi în ea. 

Există două variante. Prima variantă este să nu crezi, adică să te lași pradă acestei boli grele, numită scepticita. A doua variantă este să crezi. Dacă alegi a doua variantă, ce rău ți se poate întâmpla? Niciun rău. Chiar dacă ar fi să suferi vreo dezamăgire din cauză că ai crezut, acea dezamăgire este de fapt o lecție foarte valoroasă pentru tine. 

Întotdeauna este mai bine să crezi decât să nu crezi. Dacă tu crezi și pierzi, de fapt nu pierzi, ci câștigi experiență, înveți o lecție care data viitoare te va ajuta să câștigi mai mult. Dacă nu crezi și nu crezi, ai pierdut din start, fiindcă nu mai ai nicio ocazie de a învăța ceva. Doar rămâi pe locul pe care te afli și atât. Mai departe nu se întâmplă nimic. Nu progresezi nici măcar cu un pas, dacă te macină scepticita. 

Încrederea este unul dintre instrumentele de mare folos atunci când ai nevoie să treci peste un pas dificil. Iar viața are obiceiul să îți pună în față astfel de pași, exact atunci când te aștepți mai puțin. 

Încrederea vine din gândire. Acolo se află leacul pentru boala numită scepticită. Antidotul acestei boli, adică încrederea, nu numai că te smulge din trecutul care poate că nu ți-a adus cine știe ce satisfacții, dar te ghidează și pe drumul minunat al oportunităților de tot felul. Încrederea te face să devii apt pentru a-ți valorifica toate puterile interioare. 

Viața are de toate, situații bune, dar și situații mai puțin bune. Pentru cele mai puțin bune ai mare nevoie de maleabilitate, de capacitatea de a te adapta. Și nu poți avea această capacitate dacă dai dovadă mereu de neîncredere, de atitudine rigidă. Amplitudinea încrederii este hotărâtoare în depășirea celor mai dificile bariere. 

Dacă îți dorești cu adevărat să treci peste obstacole, fă-ți din încredere o obișnuință zilnică, nelipsită nici măcar o secundă. Numai cei neîncrezători sunt cu adevărat neputincioși. Neîncrederea generează frustrări care nu au cum să te motiveze. Nu trebuie niciodată să accepți mediocritatea. 

Calitatea vieții tale depinde și de modul în care te întărești prin gândire pozitivă, prin încredere, prin aspirații mobilizante.

Claudiu Neacșu