Confort și răsplată...

Tendința foarte firească și care nu poate fi condamnată în niciun fel este să dorim să obținem cât mai repede anumite rezultate. 

Oare ce student nu și-ar dori să ia note maxime la toate examenele și să nu guste niciun fel de eșec și nicio restanță? Oare ce candidat la o anumită facultate nu și-ar dori să apară pe lista celor care au reușit la examenul de admitere? Oare ce sportiv de performanță nu și-ar dori să obțină numai medalii de aur la toate competițiile la care va participa? Rezultatele de orice fel reprezintă ceva pozitiv, ceva ce mereu îi este drag sufletului. 

Rezultatele, atunci când există, reprezintă ceva convingător pentru oricine. Rezultatele sunt recompensa efortului, nu doar vorbe în vânt. Orice fel de rezultat, chiar dacă este mic, reprezintă un start excelent într-un anumit proiect sau într-o acțiune cu bătaie pe termen lung. Nimeni nu poate nega importanța rezultatelor și nimeni nu poate declara că dorința de a obține rezultate nu este ceva firesc. 

Provocarea este alta, ca să nu-i spunem că este o problemă. Provocarea este incompatibilitatea dintre aceste două noțiuni: confort și răsplată. Rezultatele reprezintă, de fapt, o anumită răsplată. Iar răsplata nu vine chiar așa, oricum. Răsplata vine ca urmare a unui efort pe care trebuie să îl faci. Dacă vrei să primești o răsplată mare, trebuie să faci un efort pe măsură, adică un efort mare. Dacă se întâmplă să primești o răsplată mică sau total nemulțumitoare pentru tine, înseamnă că efortul pe care l-ai depus pentru a primi răsplata dorită a fost mic sau de nebăgat în seamă. 

Nemulțumirea are întotdeauna o cauză. Și, dacă vrei mai mult, dacă vrei răsplata care să te mulțumească, trebuie să depui efortul necesar pentru a atrage acea răsplată. Iar efortul nu prea face casă bună cu confortul. Oare de ce? 

Răspunsul stă într-o particularitate foarte interesantă a creierului uman. Astfel, urmând o lege implacabilă a naturii, omul caută plăcerea și evită durerea. Este vorba, până la urmă, despre un mecanism extrem de puternic care asigură supraviețuirea speciei. Iar efortul nu înseamnă automat și confort, ci, dimpotrivă, durere. 

Hai să ne gândim puțin la exemplul cuiva care se antrenează pentru a deveni campion la culturism. El trebuie să meargă sistematic la sală, iar acolo să tragă de fiare. Trasul de fiare presupune și durere, multă durere. E foarte greu să putem vorbi despre un confort al celui care trage de fiare pentru a deveni campion la culturism. Confort este atunci când stai întins pe șezlong, la soare, pe plajă, într-o stare de perfectă relaxare. Confort este și atunci când stai în fotoliu și vizionezi un film la cinema. Confortul înseamnă plăcere, iar efortul înseamnă durere. 

Creierul caută plăcerea și evită durerea. Asta înseamnă că tu te îndepărtezi, din instinct, de tot ceea ce înseamnă efort, fiindcă vrei să eviți durerea. Însă am văzut mai devreme că rezultatele mari se pot obține numai cu efort mare. Tu îți dorești rezultate mari, dar nu îți dorești durerea care însoțește efortul mare. Și atunci, cum faci pentru a rezolva această incompatibilitate? Tu vrei rezultate mari, dar vrei și confort și, în același timp, vrei să eviți orice fel de durere, respectiv orice fel de efort. Vrei cam multe, nu-i așa? Adică vrei să-ți vină totul pe tavă, dar cu disconfort cât mai mic sau chiar inexistent. Oare se poate așa ceva? Care ar fi soluția? 

Avem o ecuație foarte interesantă: rezultate = durere. Adică obții rezultate numai dacă accepți durerea efortului pe care trebuie să îl depui. Dacă nu îți place această ecuație, alternativa este să schimbi ceva în ecuația respectivă. Și ce ai putea să schimbi? Sau ce anume nu ai dori deloc să schimbi? 

Rezultatele nu dorești să le schimbi, ci vrei să le primești neapărat. Asta înseamnă că trebuie să schimbi ceva în ceea ce privește factorul „durere”. 

Ecuația ideală ar arăta așa: rezultate = plăcere. Adică să obții rezultate, dar nu printr-un efort care îți provoacă durere, ci prin ceva care să-ți producă plăcere, printr-o activitate pe care să o desfășori cu drag, ca și cum ar fi cu adevărat activitatea care îți place la nebunie și pe care ai desfășura-o ore întregi pe zi, fără să simți oboseală sau disconfort. Crezi că ar fi posibil așa ceva? Crezi că ar fi posibil să faci în așa fel încât să transformi durerea în plăcere? 

Eu cred că există o cale în acest sens. Calea pe care o propun eu se reduce la acest cuvânt: imaginație. 

Dacă îți imaginezi că ceva este greu și îți produce disconfort sau suferință, chiar așa va fi. Însă, dacă îți imaginezi că ceea ce faci nu este deloc neplăcut, ci, dimpotrivă, ceva care îți produce plăcere, exact asta vei simți atunci când desfășori acțiunea respectivă: plăcere. 

Desigur, mintea ta, dacă este obișnuită cu altceva, la început va respinge această idee. 

Într-adevăr, pare ceva neobișnuit să faci în așa fel încât să transformi neplăcerea în plăcere. Dar, dacă vei conștientiza că imaginația are totuși forța de a realiza această minune, adică de a transforma neplăcerea în plăcere, vei începe să aduci imaginația de partea ta și să o pui la treabă. 

Hai să vedem un exemplu mic, din care să înțelegi ce putere are imaginația și cum anume poate fi ea exploatată. Paul este un tânăr care lucrează în agricultură. El trebuie să facă tot felul de munci care nu sunt tocmai ușoare sau plăcute, cum ar fi, de exemplu, culesul porumbului. Însă Paul are o pasiune: jocurile de strategie, respectiv jocurile în care el trebuie să cucerească mereu noi și noi teritorii. În timp ce culege porumbul, el NU își imaginează că face o muncă grea și neplăcută, ci își imaginează că, de fapt, tocmai se relaxează cu jocul său preferat și care îi produce plăcere. În imaginația sa, știuleții de porumb nu mai sunt știuleți de porumb, ci... teritorii care așteaptă să fie cucerite. Cu cât trec mai mulți știuleți prin mâinile sale, cu atât cucerește mai multe teritorii. 

Și uite așa, prin puterea imaginației, Paul a transformat neplăcerea în plăcere, disconfortul în confort. 

La fel poți să procedezi și tu. Alegi o activitate care îți produce foarte multă plăcere, apoi, în imaginația ta, înlocuiești activitatea neplăcută cu activitatea care îți place cu adevărat. 

Claudiu Neacșu