Se îndepărtează mereu...

Obsesia celor cu mentalitate de învingător este să înainteze mereu spre orizontul pe care îl văd permanent în fața ochilor. Am putea spune că au încheiat un pact cu ei înșiși și cu toată energia lor interioară, un pact care ei reprezintă însăși ordinea lumii. Dacă ei au convingerea că va veni sigur ziua în care vor triumfa, vor înainta cu înverșunare pe drumul pe care au pornit. Voința lor este stabilă și se menține concentrată pe punerea în aplicare a planului stabilit, chiar dacă de multe ori vor fi nevoiți să amâne celebrarea victoriei. 

Nu întotdeauna îți reușește din prima un plan. Se poate întâmpla să îți fixezi un termen de realizare a proiectului, iar acest termen să se îndepărteze mereu de tine, de parcă nu ai înaintat nici măcar cu un pas. 

Oare cât de pasionat ar trebui să fii de țelul tău, în așa fel încât să nu te poată influența nici măcar cel mai mare eșec? 

Dacă vrei să afli răspunsul la această întrebare, ar trebui să simți la nivelul cel mai profund că numai în mâinile tale se află cheia succesului. 

Campionii știu cum să își folosească resursele interioare, într-un mod disciplinat și riguros. După ce s-a produs în interiorul lor iluminarea care îi proiectează mental spre viitorul dorit, se declanșează îndârjirea și devotamentul cu care vor începe să acționeze. 

Tu știi foarte bine că, dacă pornești într-o expediție, nu vei ajunge niciodată să atingi linia orizontului. Oricând de mult ai merge, oricât de mari eforturi ai face, orizontul va fi mereu la mare depărtare, intangibil. Dacă nu ai ști că orizontul nu poate fi atins niciodată, ai merge mereu spre el, sperând că într-o bună zi vei avea fericirea de a pune mâna pe el. Ai înainta cu gândul că poate, la un moment dat, vei da peste punctul de cotitură care să întoarcă totul în favoarea ta. Și mereu vei constata că orizontul se află încă la mare distanță de tine. 

Oare dacă ar fi să comparăm linia orizontului cu țelul pe care ți-l poți stabili în viață, se poate întâmpla ca acest țel să nu fie atins niciodată, așa cum nici linia orizontului nu poate fi atinsă? Da, se poate întâmpla. Sau, dimpotrivă, nu se poate întâmpla. 

Dacă s-ar întâmpla mereu ca țelul să fie la fel ca linia orizontului, adică intangibil, nu ar mai exista atâtea și atâtea exemple de oameni care chiar și-au îndeplinit visul. Sunt foarte multe astfel de exemple, așa că nu are rost să le amintesc aici. 

Întrebarea care merită pusă este: „Oare ce se întâmplă dacă tot înaintezi spre îndeplinirea visului tău, dar visul întârzie mereu să se îndeplinească?” 

Unii oameni consideră că întârzierea este ceva rău. Dacă vrei să atingi linia orizontului, dar tot nu ai atins-o, unii ar crede că asta este ceva negativ, un mare eșec. Oare chiar așa să fie? Nu, nu este așa. 

Nu contează dacă ești aproape de atingerea țelului sau, dimpotrivă, acest țel pare a fi un fel de linie de orizont care se îndepărtează mereu. 

Hai să vedem ce se întâmplă cu un călător care încearcă tot timpul să atingă linia orizontului. El va merge continuu, evident. Va face mișcare în aer liber. Această mișcare este benefică sănătății lui. Mușchii picioarelor se antrenează continuu și devin din ce în ce mai puternici. 

Cu cât călătorul se ambiționează mai tare să atingă linia orizontului, cu atât mușchii picioarelor lui devin mai puternici. Se întăresc și plămânii lui. Va respira mai bine. Sângele va circula mai bine, iar inima va deveni și ea mai sănătoasă. 

Desigur, se întărește și partea mentală. Cu alte cuvinte, călătorul care tot nu a atins linia orizontului devine mereu mai sănătos și mai puternic. Și asta ce înseamnă, de fapt? Înseamnă dezvoltare. 

Dacă înaintezi mereu spre o linie a orizontului care nu poate fi atinsă sau care se îndepărtează mereu, nu înseamnă că ești într-un eșec continuu. Faptul de a avea mereu în fața ochilor un obiectiv duce la autodepășire. Dacă iei cumva decizia să te oprești, această autodepășire încetează. La fel, faptul de a șovăi duce la adevăratele înfrângeri. 

Instinctul te poate înșela uneori, spunându-ți că, dacă tot nu ai atins linia orizontului, e ca și cum ai fi în cădere liberă, pe toboganul eșecului, numai bun să te consideri un ratat. Adevărul este că nimic nu trebuie să te descurajeze, nici măcar perspectiva eșecului. 

Nu există cu adevărat eșec. Concentrează-te cu dârzenie la țelul tău și stai pe câmpul de luptă, orice ar fi. În bătălia pentru atingerea scopului ești nevoit să te autodepășești, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv. 

Dacă observi că roadele întârzie să se arate, acesta nu este un motiv de tristețe sau de descurajare și renunțare. Menține-ți optimismul și continuă dârz să înaintezi. Tu ești cel responsabil de succesul tău. Dacă ești constrâns să aștepți mai mult timp succesul, bucură-te pentru ocazia de a te căli în focul celei mai dure lupte. Vei deveni astfel mult mai abil în arta de a te afirma pe scena rezervată numai celor care știu cum ajungă în vârful ierarhiei succesului. 

Pentru a elimina incertitudinile, îți este de mare folos să elimini critica distructivă, anxietatea, gândurile referitoare la insucces. Înarmează-te cu îndrăzneală și cu conduita celor care sunt siguri că își vor atinge țintele, apoi imaginează-ți cu cât mai multe detalii că sărăcia a rămas undeva în urmă, acolo unde este inevitabil să rămână. 

Comportă-te în așa fel încât să devii o sursă de inspirație pentru alți oameni care vor să îți urmeze exemplul, dovada vie a faptului că, dacă dorința s-a fixat în profunzimea sufletului, ea reușește să activeze toate energiile cu ajutorul cărora întreprinzătorul preocupat de viitorul său devine un propulsor spre tărâmurile minunate ale succesului. 

După ce deja ți-ai programat succesul, perfecțiunea rămâne un fel de linie de orizont care niciodată nu va fi atinsă. Asta nu înseamnă că nu trebuie să tinzi spre perfecțiune. 

Fă-ți promisiunea că vei înainte mereu spre țelul tău și rămâi receptiv la tot ceea ce te ajută să izbândești în ceea ce ți-ai propus.

Claudiu Neacșu