Lecția „Terminator”

Este foarte puțin probabil să mai existe cineva care nu a văzut filmul „Terminator”, cu Arnold Schwarzenegger în rolul principal. Dincolo de succesul acestui film, un fel de învățătură prețioasă a răzbătut și a ajuns până la mintea mea. Filmul abundă în acțiune și scene realizate cu mijloace tehnice de ultimă generație. Efectele speciale sunt impresionante. Ideea filmului este și ea interesantă. 

Însă mai există ceva în filmul „Terminator”, ceva care ar trebui să ne ofere o lecție pe care să o aplicăm în viața reală, zi de zi. Da, personajul principal din film este un robot. În „Terminator 2”, de exemplu, lupta se dă între doi roboți veniți din viitor. Fiecare robot are implantat în el un program pe care trebuie să-l execute. Program = Îndeplinire. Cam aceasta este ecuația care funcționează în cazul robotului. Programul conține obiectivul A. Sec, la obiect, fără niciun fel de sentiment. 

Roboții sunt mașinării care execută niște sarcini. Automobilul, de exemplu, este și el o mașinărie creată cu scopul de a atinge un obiectiv, respectiv deplasarea din punctul 1 în punctul 2. Și, atâta vreme cât toate mecanismele automobilului sunt în regulă și funcționează, automobilul va pleca din punctul 1 și va ajunge în punctul 2. Nici nu se pune problema că automobilul ar fi cuprins dintr-o dată de sentimente de teamă, de rușine sau de neîncredere, acestea ducând la refuzul lui de a porni din punctul 1 și de a ajunge în punctul 2. Pur și simplu pornești motorul, conduci autoturismul și ajungi la destinație. 

Roboții din filmul „Terminator” aveau o misiune de îndeplinit, adică un program înregistrat în memoria lor artificială. Fiecare dintre cei doi roboți trebuia, de asemenea, să îl împiedice pe celălalt să își îndeplinească misiunea. 

Bineînțeles că îndeplinirea acestei misiuni nu era deloc ușoară, pentru că fiecare robot era programat să opună rezistență oricărei acțiuni care l-ar fi împiedicat să își ducă la capăt misiunea. Dacă prima acțiune a robotului eșua, oare ce crezi că se întâmpla? Ai fi văzut cumva că robotul se oprește? Nu, nu și nu! Eșecul primei acțiuni nu însemna nimic pentru robot. Programul lui pur și simplu era conceput în așa fel încât să ducă la o nouă acțiune de fiecare dată când acțiunea anterioară nu se solda cu un succes. 

Robotul pe care îl interpreta Arnold Schwarzenegger a înfruntat fără să clipească pericole uriașe, fiind setat pe un singur scop. Chiar și atunci când erau afectate sau distruse părți din corpul său, acțiunile pentru îndeplinirea misiunii continuau. Există în filmul „Terminator” o secvență în care robotul interpretat de Arnold Schwarzenegger, după ce este imobilizat și scos din funcțiune, reușește să revină. Cu toate că este făcut ferfeniță, el continuă acțiunea cu aceeași neînduplecare, impasibil, ca o adevărată mașinărie programată numai pentru succes. Deși este mai rudimentar în comparație cu robotul T-1000, „Terminator” nu renunță la luptă nici măcar atunci când pur și simplu nu mai poate să funcționeze, rămânându-i un circuit care se reactivează în momentul în care prin el mai circulă ceva curent electric. 

Eșecurile, întârzierile, avariile, distrugerile nu au niciun efect pentru robot. El doar își urmează programul implantat în soft. Dacă acțiunea 1 a eșuat, robotul nu plânge, nu se întristează, nu se descurajează. Programul din soft îi oferă următoarea instrucțiune: „Treci la acțiunea 2!” Și robotul trece la acțiunea 2. 

Dacă și acțiunea 2 eșuează, ce crezi că face robotul? Își strânge oare cortul și pleacă acasă, supărat că viața este nedreaptă? Începe să dea vina pe societatea strâmbă și care nu îl lasă să își atingă scopul? Bineînțeles că nu! El trece imediat la acțiunea 3. Fără teamă, fără neîncredere, fără lipsă de speranță. Pur și simplu el trece la acțiunea 3. 

Oare ce se întâmplă dacă și acțiunea 3 eșuează? Răspunsul este ușor de ghicit. Robotul nici nu clipește și trece la acțiunea 4. În softul lui este programat ceva foarte clar: îndeplinirea misiunii. Crezi oare că în softul lui au fost introduse concepte precum „teamă” sau „descurajare”? În niciun caz! Dacă și acțiunea 4 eșuează, robotul nu simte nicio dezamăgire, ci trece imediat la acțiunea 5. El nici măcar nu își face probleme în legătură cu posibilitatea ca nicio acțiune să nu îi reușească. Nu își face griji cu privire la viitor. Nu se gândește la ce rău va fi dacă nu își atinge scopul. La fel, el nu se gândește la ce bine va fi dacă își atinge scopul. 

De fapt, pentru un robot nu contează deloc noțiunile „succes” și „eșec”. Robotul pur și simplu are un program pe care îl urmează în vederea atingerii unui scop. Atât. 

Există azi programe de calculator care joacă șah. Astfel de programe sunt tot un fel de roboți și au implantat un țel: să îi învingă la șah pe oamenii care se încumetă să joace cu ele. Nu le interesează faptul că ar putea să piardă sau să câștige. Ele știu doar că trebuie să aplice metodele prin care SĂ CÂȘTIGE. Dacă tu joci șah cu un program de calculator, acel program nu se va supăra în cazul în care reușești să îl învingi, însă va folosi absolut toate strategiile pentru a te învinge. 

Oare ce-am putea să folosim noi, oamenii, din modul în care roboții acționează? Ceva foarte important: atitudinea. Cum adică, roboții au atitudine? Într-un anume fel, da. Consideră că ceea ce am explicat mai sus reprezintă atitudinea roboților. Desigur, oamenii au sentimente, au conștiință și gândesc, spre deosebire de roboți. În același timp, oamenii, de cele mai multe ori, dau imediat înapoi atunci când au de-a face cu obstacole sau înfrângeri, adică procedează exact invers decât roboții. 

Este normal să ai conștiință și sentimente. Prin ele ne deosebim de roboți. Însă atitudinea de dezarmare în fața eșecurilor nu ne aduce nimic bun. Eu propun soluția de mijloc, pentru că este cea mai bună: să fii om (adică să fii bun, tolerant și iubitor, cu sentimente, cu conștiință) și, în același timp, să te comporți ca un robot în fața obstacolelor și eșecurilor (adică să perseverezi, să mergi numai înainte, să nu te dai bătut niciodată). 

Toți înțelepții asta ne sfătuiesc: ALEGE CALEA DE MIJLOC! Fii om și perseverează fără clintire!


Claudiu Neacșu