Cuvântul este o forță. În același timp, forța poate construi sau poate distruge.
Hai să luăm ca exemplu cuvântul „Cred”. Dacă spui „Eu cred că...”, înseamnă că mintea ta este deja pregătită pentru a accepta orice fel de acțiune care să modeleze realitatea conform convingerii tale. Dacă însă spui „Eu NU cred că...”, procesul este la fel, doar că în sens invers. Mintea ta va face tot posibilul pentru ca realitatea să devină conform cuvântului „Nu”.
De obicei, oamenii nu pun mare preț pe importanța cuvintelor. Și ei fac o mare greșeală. Pentru ca un întreg destin să se îndrepte spre direcția pozitivă, forța cuvintelor „Eu pot!” poate fi decisivă.
Aș vrea să îți aduc acum în atenție exemplul actorului Daniel Craig, cel care a interpretat rolul personajului James Bond. Daniel Craig a ajuns să câștige o avere de 95 de milioane de dolari. Wow! O sumă imensă, nu-i așa? Când te gândești la banii aceștia, îți poți imagina că Daniel Craig este un personaj binecuvântat, plin de noroc. Și tu ai crede la fel despre tine, dacă te-ai trezi posesorul acestor bani.
Mă întreb cu ce fermitate ai spune azi: „Voi ajunge și eu la fel de prosper ca Daniel Craig!” Sunt cele mai mari șanse să spui: „Nu, eu nu voi putea realiza așa ceva.” Sau ai putea să spui: „Eu sunt prea mic și nu mă pot compara cu Daniel Craig.”
Ei bine, dacă spui așa ceva, dă-mi voie să-ți fac niște precizări. În perioada tinereții sale, Daniel Craig a dormit pe bănci, în Londra. Situația lui era deplorabilă. A fost nevoit să renunțe la școală, după ce tatăl său nu i-a mai dat bani. Da, dormea pe bănci, pentru că nu mai avea bani pentru plata chiriei. Mergea la audiții, tot sperând că va fi remarcat. Într-o astfel de situație sumbră, el ar fi putut să spună exact ceea ce ai putea spune tu azi: „Nu mă pot compara cu cei bogați și plini de succes. Sunt prea mic pentru a ajunge eu ca ei.”
Oare Daniel Craig și-a spus așa ceva, în acea perioadă grea pentru el? Motive pentru a se plânge și pentru a fi pesimist ar fi avut destule. Chiar el a povestit că, atunci când se zbătea în sărăcie, fiind împins de foame, a furat o rață congelată dintr-un supermarket. Desigur, asta nu echivalează cu o încurajare a furtului. Să nu faci ceea ce a făcut Daniel Craig!
Ideea este că acest celebru actor a trăit cândva într-o sărăcie așa de cruntă, încât foamea l-a forțat la gesturi care nu fac cinste nimănui. Iar această sărăcie lucie ar fi trebuit să îl determine să spună: „Asta e soarta mea, așa că nu mai are niciun rost să lupt pentru a deveni actor.” Cuvântul „Nu” ar fi putut să îi imprime un alt destin, iar noi nu am fi știut azi de existența lui ca actor.
Atunci, în zilele lui de sărăcie cruntă, Daniel Craig ar fi putut să spună: „Sunt sărac, sufăr de foame și nu mă pot compara cu cei bogați.” El avea însă un vis. Dacă tu ai fi putut să îl întâlnești atunci, când era un nimeni și un muritor de foame, iar el ți-ar fi povestit despre visul lui de a deveni un mare actor, poate că i-ai fi râs în față și l-ai fi sfătuit cu multă bunăvoință să nu mai fie așa de naiv și să nu mai viseze la ceva ce nu poate obține.
Dacă Daniel Craig ar fi acceptat cuvintele tale, acele cuvinte i-ar fi distrus viitoarea carieră de actor de succes mondial. După cum vedem azi, el nu ar fi acceptat cuvintele tale. Este adevărat, trăia atunci într-o realitate foarte tristă și foarte descurajantă. Ar fi putut foarte ușor să spună: „Sunt un ratat, un sărăntoc, un muritor de foame, așa că nu are rost să mai visez la altceva.” Și chiar ar fi fost îndreptățit să spună asta.
Sincer, tu ai mai avea tăria să-ți spui că vei fi într-o bună zi multimilionar în dolari, dacă azi nu ai unde locui, nu ai ce mânca și nu vezi nicio șansă de succes? Dacă vrei să urmezi exemplul lui Daniel Craig, ai putea. Totul este să vrei să folosești cuvântul „Da” în loc de cuvântul „Nu”. „Da, pot și eu!”
Mă îndoiesc că pe Daniel Craig l-a încurajat cineva exact în momentele lui cele mai grele. Este puțin probabil să te încurajeze și pe tine cineva. Trebuie să te încurajezi chiar tu. Nu te costă nimic să elimini cuvintele negative și să folosești cuvinte pozitive, dotate cu forța de a construi, nu de a distruge. Succesul este o regulă, nu e o excepție. Iar regula poate fi valabilă și în cazul tău.
Cazul lui Daniel Craig nu este o excepție. Se pot da multe alte exemple de oameni care, după ce au trăit o perioadă într-o sărăcie teribilă, au reușit să urce treptele unei cariere înfloritoare. Celebra cântăreață Shania Twain (câștigătoare a cinci premii Grammy) a trăit cândva într-un adăpost pentru oamenii străzii. Renumita actriță Demi Moore și-a trăit copilăria într-o rulotă, părinții ei fiind extrem de săraci. Prezentatoarea TV Oprah Winfrey a avut, de asemenea, o copilărie foarte grea, mama ei lucrând ca menajeră. Jennifer Lopez, la fel, a trăit o perioadă în sărăcie cruntă (nu avea nici măcar locuință, dormind pe unde apuca), apoi a ajuns să câștige o avere de 400 de milioane de dolari. Lista cu astfel de exemple poate continua.
Pune-te puțin în locul acestor oameni celebri și imaginează-ți cam ce-ar fi simțit ei atunci când se zbăteau în sărăcie. Oare erau încrezători în steaua lor norocoasă? Hm..., e cam greu așa ceva, când nici măcar nu ai unde să dormi, iar foamea îți roade stomacul. E posibil ca ei să fi fost încrezători. Nu pot să știu exact ce simțeau și ce gândeau ei atunci. Însă știu sigur că ei au făcut exact ceea ce trebuie să faci atunci când ai decăzut în cea mai disperată și mai neagră situație: AU CONTINUAT să acționeze, să facă ceva, cât de puțin, pentru viitorul lor.
Daniel Craig ar fi putut să renunțe la visul său, pe motiv că nu întrevede nicio șansă de succes. Și totuși, chiar și atunci când suferea de foame, a continuat să acționeze pentru visul său, adică A CONTINUAT să îi caute pe cei care puteau să-l propulseze în cariera de actor.
Dacă ne gândim mai bine, cheia succesului, în cazul acelor vedete și pentru toți cei care vor să se smulgă din ghearele sărăciei, este să perseverezi chiar și atunci când ajungi în cea mai lipsită de speranțe situație. Au existat destule cazuri de oameni care au atins piscurile succesului pornind dintr-un punct în care totul părea pierdut pentru totdeauna. Ei bine, astfel de cazuri se vor repeta, pentru că așa este logic. Și este clar că se poate repeta succesul și în cazul tău.
Perseverează, pentru că numai așa poți primi ceea ce meriți!
Claudiu Neacșu
Claudiu Neacșu
Aveti dreptate. In momentul in care crezi, indiferent de varsta si locul in care eati, in ceva sau cineva despre care ai uzit vorbindu-se in jurul tau, devii mai atent la ceea ce se vorbeste, fara ca cei din jurul tau sa isi dea seama de atentia pe care o acorzi convorbirii lor. Dar, in timp, fara sa vrei faci legaturi cu ceea ce auzi astazi, si ceea ce ai auzit, sau vazut, ca prin ceata si, fara sa vrei candva, dupa ani, iti amintesti ca ai vazut: gesturi,lumini, figuri, umbre,sau ai auzit voci,pe care nu le cunosteai.Sunt aduceri aminte care, cand si cand te bantuiue. Nu stii ce legatura au cu tine. De ce? Nimeni nu a spus nimic niciodata cu ceea ce iti amintesti, si... ai vrea sa stii mai multe. Este prea tarziu. Nu mai ai pe cine intreba, si nimeni sa iti raspunda.
RăspundețiȘtergere